CSJ. Decizia nr. 204/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 204/2003
Dosar nr. 8914/2001
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul, Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti, a chemat-o în judecată pe pârâta SC B.P. SA Frumuşiţa, solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 21.411.305 lei, reprezentând 6.327.924 lei dividende datorate acţionarului F.P.S. pentru exerciţiul financiar al anului 1995, 13.668.591 lei daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an şi 1.444.791 lei cheltuieli de judecată, respectiv, 1.414.791 lei taxă judiciară de timbru şi 30.000 lei timbru judiciar.
În rejudecarea cauzei ce a fost înregistrată sub nr. 6383/2000 la Tribunalul Galaţi, după parcurgerea unui prim ciclu procesual, achitându-se dividendele solicitate şi rămânând a fi soluţionat doar cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv, plata daunelor moratorii, acest tribunal, prin sentinţa civilă nr. 9142 din 21 decembrie 2000, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere că reclamantul nu a produs acte doveditoare în sprijinul pretenţiilor sale, deşi, instanţa a emis adresă către reclamant, în acest scop.
Prin Decizia civilă nr. 541/A din 10 iulie 2001, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, şi, în consecinţă, a schimbat sentinţa mai sus menţionată, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 10.097.092 lei, cu titlu de daune moratorii.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că daunele moratorii, sub forma dobânzilor de întârziere, sunt datorate şi au rolul de a repara prejudiciul suferit de creditor prin întârzierea executării obligaţiei, creditorul nefiind ţinut să facă dovada vreunui prejudiciu.
Instanţa a apreciat că daune-interese datorate de pârâtă sunt cele calculate de reclamantă la nivelul dobânzilor practicate de B.N.R., calcul depus la dosar, cuantumul acestora fiind de 10.097.092 lei şi nu cel solicitat, de 13.668.591 lei, care a fost calculat la nivelul dobânzii practicate de B.R.D. la depozitul pe termen.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 13.668.591 lei, reprezentând prejudiciul real cauzat ca urmare a plăţii cu întârziere a dividendelor aferente anului 1995, calculat la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele persoanelor juridice pe termen de un an (până la data de 8 aprilie 1999).
Recurenta susţine astfel, în esenţă, că greşit a fost obligată la plata daunelor-interese moratorii, la nivelul taxei de scont B.N.R., deoarece, până la data intrării în vigoare a OG nr. 9/2000, nu a existat nici un act normativ care să stabilească valoarea dobânzii datorate ca urmare a neefectuării obligaţiei băneşti şi, ca atare, corect A.P.A.P.S. a stabilit cuantumul daunelor-interese datorate la valoarea dobânzii practicate de B.R.D.
Mai arată şi că, potrivit principiului aplicării în timp a actelor normative, o lege nu produce efecte retroactive, neaplicându-se situaţiilor juridice anterioare intrării ei în vigoare.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se reţin următoarele:
Conform prevederilor art. 43 şi 370 C. com., datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere şi nici ca reclamantul creditor să facă dovada vreunui prejudiciu (art. 1088 C. civ.).
Dobânda solicitată în cauză, trebuie să reprezinte netăgăduit expresia daunelor-interese moratorii datorate pentru repararea prejudiciului, cauzat prin simpla întârziere în executarea obligaţiei, având ca obiect sumele de bani ce i se cuveneau reclamantei, cu titlu de dividende, pentru exerciţiul financiar 1995.
De principiu, în astfel de obligaţii, în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor interese moratorii este echivalent cu dobânda stipulată de părţi pe cale convenţională, iar în lipsa unei înţelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată.
În condiţiile în care, însă, nici părţile şi nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea lor se impune, conform art. 43 C. com., lipsa trebuie să fie suplinită pe cale judiciară, revenind instanţelor judecătoreşti evaluarea în concret a nivelului lor.
Ca urmare, s-a considerat că, în lipsa unei reglementări legale privind cuantumul dobânzilor comerciale, precum şi a inexistenţei unei convenţii între părţi, în acest sens, fixarea dobânzii la nivelul taxei de scont practicată de B.N.R. răspunde cel mai bine, sub aspectul echităţii, nivelului dobânzilor comerciale medii practicate pe piaţă.
În consecinţă, se apreciază că, în mod corect, instanţa de apel a avut în vedere, la stabilirea cuantumului daunelor-interese moratorii datorate de pârâtă, calculul dobânzilor depus de reclamantă la dosarul de apel, efectuat prin raportare la dobânzile practicate de B.N.R., însumând 10.097.092 lei.
Ca atare, reţinându-se că Decizia curţii de apel este legală şi temeinică şi nu există nici un motiv, conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., care să justifice casarea ei, aceasta va fi menţinută şi se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului, împotriva deciziei nr. 541/A din 10 iulie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2038/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 204/2003. Comercial → |
|---|
