CSJ. Decizia nr. 2101/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2101/2003
Dosar nr. 114/2003
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C. SA VÂLCEA, a chemat în judecată pe pârâta SC T.G.I.E. SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 11.531.401 lei majorări de întârziere în executarea contractului 2589/1997.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa nr. 779/C din 24 octombrie 2000, a admis acţiunea, a obligat pe pârâtă la penalităţi de întârziere pentru perioada 1 iunie 1999 – 31 iunie 2000, în sumă de 11.531.401 lei şi la 997.512 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între părţi a existat un contract de închiriere, care s-a reziliat prin acordul tacit al părţilor, dar pârâta a fost obligată la plata chiriei restante, în sumă de 20.890.200 lei, la care penalităţile de întârziere reprezintă suma cerută prin acţiune.
Curtea de Apel Piteşti, soluţionând apelul declarat de pârâtă, prin Decizia nr. 95/A-C din 26 februarie 2001, a anulat ca netimbrată cererea, considerând încălcate dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, decizie infirmată de Instanţa Supremă, care a admis recursul pârâtei şi a casat, cu trimitere spre rejudecare, cauza, întrucât obligaţia de plată a taxei de timbru a fost satisfăcută la data de 26 februarie 2001.
În rejudecare, instanţa de apel, prin Decizia 26/A-C din 20 noiembrie 2002, a respins, ca nefondată, cererea pârâtei, reţinând că neachitarea chiriei ca preţ al folosinţei bunului atrage plata penalităţilor, potrivit clauzei contractuale, iar rezilierea de drept nefondată.
Cu privire la precizarea acţiunii, instanţa de apel a considerat că nu reprezintă o modificare a acţiunii în condiţiile art. 132 C. proc. civ., ci o stabilire a denumirii clauzei penale.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs la data de 7 ianuarie 2003, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că, la data promovării acţiunii, contractul era reziliat, iar spaţiul predat cu proces-verbal nr. 1278 din 28 aprilie 1999, astfel încât penalităţile solicitate nu erau întemeiate; iar pe de altă parte, modificarea obiectului acţiunii nu putea fi primită decât cel târziu la prima zi de înfăţişare, când nu există acordul părţii adverse.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Prin contractul nr. 2757/1997, părţile au înţeles să convină asupra închirierii unui spaţiu al reclamantei pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea locatarului de a renunţa la contract, în condiţiile în care locatorul este anunţat cu 3 luni înainte (art. 3.2).
Contractul prevedea atât modalităţile de plată, cât şi curgerea de drept a penalităţilor de 0,15% pe zi, în condiţiile în care plata chiriei era întârziată (art. 5.3).
Clauza penală este o convenţie accesorie, prin care părţile contractante stabilesc anticipat cuantumul daunelor-interese compensatorii sau moratorii, datorate de cel în culpă, în caz de neexecutare la timp a obligaţiei contractuale. Fiind accesoriu dreptului principal, ea nu-şi poate produce efecte în afara acestuia.
Art. 11.1 din contract prevede rezilierea, în condiţiile în care întârzierea plăţii chiriei este de 90 zile, iar locatarul anunţă prin două înscrisuri consecutive.
Locatarul, prin procesul-verbal din 28 aprilie 1999, a predat spaţiul locatorului. De la acel moment, efectele contractului de locaţiune au încetat, nu atât, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 11.1, cât prin acordul mutual al părţilor (mutuum diseusus).
Astfel, penalităţile cerute pentru o perioadă extracontractuală nu îşi găsesc temeiul legal.
De altfel, precizarea făcută de reclamantă, la 23 octombrie 2000, reprezintă o modificare a naturii obiectului judecăţii şi, în consecinţă, dreptul procesual trebuia exercitat în limitele impuse de art. 132 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei 26 din 20 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, pe care o modifică, în sensul că admite apelul, schimbă în tot sentinţa tribunalului şi respinge acţiunea.
În considerarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga pe reclamantă la 1.056.256 lei cheltuieli de judecată, culpa procesuală fiind a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, SC T.G.I.E. SRL Oradea, împotriva deciziei nr. 26 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată, în sensul că admite apelul. Schimbă în tot sentinţa primei instanţe şi respinge acţiunea reclamantei SC C. SA Vâlcea.
Obligă intimata-reclamantă SC C. SA Vâlcea la plata sumei de 1.050.256 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2099/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2108/2003. Comercial → |
|---|
