CSJ. Decizia nr. 2113/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2113/2003
Dosar nr.6835/2001
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamţ, reclamantul S.N. a chemat în judecată pe pârâtul M.V., pentru a se dispune întoarcerea executării silite cu privire la atribuirea unui chioşc metalic pârâtului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în urma lichidării SC L.R. SRL i-a fost atribuit un chioşc metalic, reclamantul fiind obligat să achite 50% din valoarea bunului. Ulterior, chioşcul a fost atribuit pârâtului, prin hotărâre judecătorească, astfel că reclamantul este îndreptăţit să i se restituie plata făcută iniţial, plus cota de ½ din chioşcul metalic, reactualizată.
Prin sentinţa nr. 1125 din 7 august 2000, Tribunalul Neamţ a admis acţiunea în parte şi a obligat pe pârât la plata sumei de 12.626.803 lei şi 1.085.144 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că părţile au fost asociaţi la SC L.R. SRL Bistriţa, care a fost dizolvată la cererea părţilor şi s-a dispus lichidarea patrimoniului societăţii.
Prin sentinţa nr. 733 din 6 aprilie 1998 a Tribunalului Neamţ, raporturile dintre părţi sunt soluţionate, în sensul că pârâtului i-a fost repartizat chioşcul, şi că acesta trebuie să achite reclamantului suma de 3.077.758 lei, cu titlu de contribuţie proprie.
Raportat la procesul-verbal de executare din 14 decembrie 1998, rezultă că pârâtul datorează reclamantului suma de 14.550.415 lei.
Această sumă a fost încasată de pârât, Decizia nr. 1/1998 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. 1556/1998, a fost desfiinţată şi se solicită întoarcerea executării.
Potrivit sentinţei penale nr. 1462/1998 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. 583/1998, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 11.716.377 lei, reprezentând despăgubiri către pârât, au fost compensate datoriile, a rămas suma de 6.250.404 lei, care, reactualizată, este de 12.626.803 lei.
În ceea ce priveşte 50% din valoarea chioşcului, s-a reţinut că pretenţia reclamantului este neîntemeiată.
Împotriva sentinţei nr. 1125 din 7 august 2000 a Tribunalului Neamţ, au declarat apel ambele părţi.
Reclamantul a solicitat să fie despăgubit cu suma de 57.000.000 lei, reprezentând valoarea reactualizată a unei cote de ½ din valoarea chioşcului (14.000.000 lei) la care se adaugă suma de 14.000.000 lei, ce i-a plătit-o pârâtului la data de 7 noiembrie 1998, în valoare reactualizată şi de contravaloarea chiriei, proprietatea sa, unde este amplasat chioşcul.
Pârâtul a susţinut că reclamantul a folosit atât spaţiul, cât şi terenul aferent, în scopuri comerciale, şi că, în urma compensării datoriilor, reclamantul îi este dator cu 2.715.219 lei, sumă ce trebuie reactualizată la zi.
Prin Decizia nr. 404 din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Bacău, au fost respinse apelurile ca nefondate, instanţa de apel reţinând că diferenţa rămasă în urma compensării se impunea a fi reactualizată, pentru ca reclamanta să nu fie prejudiciată prin devalorizarea determinată de creşterea indicelui preţurilor de consum.
Suma pretinsă de pârât, ca fiind datorată de reclamant, rezultă din procesul-verbal de executare din 22 decembrie 1999, prin care executorul judecătoresc a stabilit a se face compensarea sumei nominale, datorate de pârât, respectiv, 14.510.000 lei, cu suma reactualizată, datorată de reclamant, respectiv, 20.692.000 lei, care reprezintă reactualizarea despăgubirilor rezultând din sentinţa penală, executorul judecătoresc a făcut compensări între o datorie reactualizată şi una nereactualizată.
Pârâtul M.V. şi reclamantul S.N. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 404 din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Bacău.
În susţinerea recursului, pârâtul M.V. a arătat că cele două creanţe provin din date diferite, creanţa pârâtului fiind din 1 noiembrie 1998, când s-a pronunţat sentinţa penală de condamnare a reclamantului, iar creanţa acestuia trebuie actualizată de la data procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc, respectiv, 22 decembrie 1999, când pârâtului i-a fost predat chioşcul în litigiu şi reclamantului i se cuvenea restituirea sumelor pe care i le achitase în baza hotărârii desfiinţată în revizuire şi că, în această situaţie, se impunea actualizarea la zi a fiecărei sume în parte, stabilirea diferenţei dintre ele, situaţie în care reclamantul rămânea dator.
Reclamantul S.N. a susţinut motivele invocate şi în apel, solicitând a se avea în vedere expertiza efectuată, indicele statistic de inflaţie, pentru a fi despăgubit pentru pierderile suferite.
Recursul declarat de pârâtul M.V. este nefondat, prima instanţă a procedat corect la compensarea creanţelor reciproce, în valoare nominală, nereactualizată, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1143 - 1145 C. civ.
Recursul declarat de reclamantul S.N. este insuficient timbrat.
Prin citaţie, i s-a pus în vedere reclamantului să timbreze recursul cu 489.572 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, şi 25.000 lei timbru judiciar, dar, până astăzi, data soluţionării recursului, acesta nu s-a conformat obligaţiei legale amintite.
În această situaţie, se va face aplicarea prevederilor art. 3 şi 9 din OG nr. 32/1995 şi ale art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora neîndeplinirea obligaţiei de timbrare se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
În concluzie, recursul pârâtului fiind nefondat, urmează a fi respins, iar recursul reclamantului va fi anulat, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.V., împotriva deciziei nr. 404 din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat şi anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul S.N.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2112/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2115/2003. Comercial → |
|---|
