CSJ. Decizia nr. 2161/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2161/2003
Dosar nr. 483/2003
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 4910/1992, T.R. şi T.N. au solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu A.V.A.B. Bucureşti, să oblige pârâta să noteze Judecătoria Sibiu în Cartea funciară nr. 23768 Sibiu nr. top 1709/1/2; 1741/1/2; 1708/2/2 şi C.F. 21292 A – Sibiu nr. top 1709/1/2; 1741/1/2 şi 1708/2/2/2, contractul de cesiune de creanţă încheiat între B.X. SA Bucureşti şi A.V.A.B. cu nr. 343005 din 21 iulie 1999, prin care acesta din urmă a preluat creanţa SC N.M. SRL Sibiu şi garanţiile ipotecare.
Să oblige pârâtul să emită permisul de radiere a ipotecilor înscrise în cărţile funciare mai sus menţionate, cu daune cominatorii de câte 100.000 lei pe zi de întârziere în executarea obligaţiilor respective, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 192 din 27 noiembrie 2002, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să noteze Judecătoria Sibiu în cărţile funciare mai sus menţionate, contractul de cesiune de creanţă nr. 343005/1999, încheiat între B.X. SA şi A.V.A.B., prin care acesta din urmă a preluat creanţa SC N.M. SRL Sibiu şi garanţiile ipotecare.
A obligat pârâta să emită permisul de radiere a ipotecilor înscrise în cărţile funciare indicate, cu daune cominatorii de câte 100.000 lei pe zi de întârziere în executarea obligaţiilor, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, până la executare.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 20.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din actele dosarului că reclamanţii au garantat pentru un credit luat de SC N.M. SRL, în sumă de 3.300.000 mărci germane, de la SC B.X. SA, sucursala Sibiu, cu imobilul înscris în cărţile funciare mai sus menţionate. Suma pentru care au garantat, respectiv, 180.000.000 lei, a fost achitată, astfel că ipoteca constituită trebuie radiată.
Excepţia privind inadmisibilitatea acţiunii pentru neplata cauţiunii a fost respinsă, reţinându-se că nu trebuia achitată, deoarece nu este vorba de o contestaţie la executare.
A.V.A.B. a declarat recurs împotriva sentinţei, arătând, în esenţă, că, prin soluţia pronunţată, s-au încălcat dispoziţiile imperative ale art. 25 din Legea nr. 409/2001, privind obligaţia depunerii unei cauţiuni pentru a putea promova acţiunea. Au fost, de asemenea, încălcate dispoziţiile art. 1039 C. civ., privind răspunderea solidară a debitorilor, inclusiv ale art. 1041 şi 969 C. civ.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive:
Prin contractele de garanţie imobiliară - nr. 302184 G şi 302184 F - încheiate la data de 3 august 1998, T.N. şi T.R. - au consimţit la instituirea unei garanţii de 80.000.000 lei şi, respectiv, 100.000.000 lei asupra imobilului, proprietatea lor, situat în Sibiu, pentru un împrumut acordat de B.X. SA, sucursala Sibiu, în sumă de 3.300.300 mărci germane, în favoarea SC N.M. SRL Sibiu. Imobilul asupra căruia s-a înscris ipoteca fiind trecut în C.F. nr. 23768 şi nr. 21292 A – Sibiu.
Prin acţiune, s-a solicitat radierea ipotecii, cu motivarea că s-a achitat sumele de 80.000.000 lei şi, respectiv, 100.000.000 lei, pentru care au garantat, făcând dovada în acest sens.
Instanţa de fond a reţinut corect că, faţă de obiectul acţiunii, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 409/2001, nefiind vorba de o contestaţie la executare, nu se contestă legalitatea instituirii de către (B.X. – A.V.A.B.) a ipotecii, se solicită radierea acesteia, invocându-se plata. Pe acest aspect, critica formulată în recurs este nefondată.
Recursul a fost admis, însă, pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (2) C. com., numai fidejusorul este ţinut, ca garant, să răspundă solidar cu debitorul. În situaţia garanţiilor imobiliare, legea nu dispune o astfel de obligaţie.
În speţă, reclamanţii-intimaţi nu pot fi consideraţi, în lumina dispoziţiilor art. 1039 C. civ., codebitori pentru creditul, în sumă de 3.300.000 mărci germane, acordat SC N.M. SRL şi nici fidejusori, având în vedere dispoziţiile art. 42 alin. (2) C. com.
Potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 1041 C. civ., obligaţia solidară nu se prezumă, ea trebuie să izvorască din lege sau convenţie.
Din actul nou, depus de A.V.A.B. în recurs, intitulat „Adendum", încheiat la data de 3 august 1998, rezultă că T.N. şi T.R., în calitate de garanţi, se obligă „solidar şi indivizibil să garanteze rambursarea creditului (3.300.000 mărci germane) ca şi plata dobânzilor marjei şi comisioanelor datorate băncii de către client, cu garanţiile enumerate mai sus", iar între garanţiile enumerate este şi ipoteca constituită prin cele două contracte, respectiv, nr. 30.2184 G şi 30.2184 F, privind imobilul din Sibiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Intimaţii-reclamanţi obligându-se, prin convenţie, să răspundă solidar cu societatea comercială, beneficiară a creditului, nu se putea dispune radierea ipotecii imobiliare decât după achitarea întregii datorii. Acestea au fost motivele pentru care s-a admis recursul, a fost schimbată în tot sentinţa şi s-a respins acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.B., împotriva sentinţei nr. 192 din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Schimbă în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2160/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2166/2003. Comercial → |
|---|
