CSJ. Decizia nr. 2312/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2312/2003
Dosar nr. 2497/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC S.P.F. SA Piatra Neamţ, a chemat-o în judecată pe pârâta, R.N.P. – Direcţia Silvică Miercurea Ciuc, pentru a fi obligată la restituirea sumei de 64.420.046 lei, reprezentând cauţiune, depusă pentru garantarea acoperirii eventualelor prejudicii, ce se pot produce cu ocazia exploatării masei lemnoase achiziţionate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 600 din 27 noiembrie 1997.
Prin sentinţa civilă nr. 763 din 14 decembrie 1999, Tribunalul Harghita – Miercurea Ciuc a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia:
Suma de 38.415.262 lei, reprezentând cauţiunea ce se restituie după terminarea exploatării masei lemnoase.
Cheltuieli de judecată în sumă de 2.519.915 lei.
A constatat că s-a stins prin compensare obligaţia reclamantei de a-i plăti pârâtei penalităţi de întârziere, calculate pe baza clauzelor contractului nr. 289/1996, în sumă de 26.004.784 lei, cu obligaţia pârâtei de a-i restitui reclamantei cauţiunea încasată în temeiul aceluiaşi contract.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că nu s-au produs pagube fondului forestier în timpul exploatării şi, deci, este întemeiat capătul cererii privind restituirea cauţiunii, dar, întrucât, reclamanta a recunoscut că, pentru întârziere în plata preţului, datorează penalităţi, în sumă de 26.004.784 lei, care se compensează cu o parte din pretenţiile în litigiu, cererea este întemeiată în parte, respectiv, pentru suma de 38.415.262 lei.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 538/A din 14 septembrie 2000, hotărârea primei instanţe fiind schimbată în tot, în sensul respingerii ca prematură a cererii reclamantei, de restituire a cauţiunii achitate în vederea încheierii contractului de furnizare nr. 600/1997.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că acţiunea este prematură, întrucât procesele-verbale de reprimire a parchetului se referă numai la parcelele nr. 412 şi 413, or, contractul privea şi parcela nr. 453, pentru care nu s-a făcut dovada că s-a restituit pârâtei, pentru a fi întemeiată cererea de restituire a cauţiunii.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta şi, prin Decizia nr. 5589 din 3 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, l-a admis şi a modificat Decizia atacată, în sensul că a respins apelul declarat de pârâta, Direcţia Silvică Miercurea Ciuc, împotriva sentinţei nr. 763 din 14 decembrie 1999 a Tribunalului Harghita.
În motivarea acestei decizii, instanţa a apreciat că greşit s-a respins ca fiind prematură cererea de restituire a cauţiunii, atâta timp cât nu s-au produs pagube fondului forestier, iar, în recurs, reclamanta-recurentă a depus şi procesul-verbal din 20 august 1999, privind restituirea parcelei nr. 453, cu menţiunea că este curăţat de resturi în exploatare.
Împotriva deciziei nr. 5589 din 3 octombrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, pârâta, Direcţia Silvică Harghita din cadrul R.N.P., a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că se impune schimbarea în tot a acesteia şi respingerea recursului reclamantei, cu obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Revizuienta arată astfel, că instanţa s-a pronunţat greşit „asupra unor lucruri care nu s-au cerut", în sensul dispoziţiilor mai sus menţionate, deoarece obiectul acţiunii l-a constituit restituirea sumei de 64.420.046 lei, sumă constituită drept cauţiune de reclamantă, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 600/1997 şi menţinând hotărârea instanţei de fond, rezultă că instanţa de recurs s-a pronunţat şi asupra celorlalte patru contracte, încheiate între părţile litigante, care nu au făcut obiectul acţiunii, încălcându-se, deci, principiul disponibilităţii.
Cererea de revizuire nu este fondată.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Cererea reclamantei, de restituire a cauţiunii în sumă de 38.415.262 lei, s-a reţinut corect a fi întemeiată de către instanţele care s-au pronunţat astfel, deoarece, într-adevăr, din probele administrate rezultă că, la finele activităţii de exploatare forestieră, nu s-au înregistrat prejudicii, iar pentru diferenţa, până la cuantumul sumei totale, solicitate prin acţiune, a operat compensarea, aceasta fiind recunoscută de către pârâtă.
Se mai constată că pretenţiile reclamantei s-au întemeiat pe clauzele contractului de vânzare-cumpărare nr. 600/1997, în legătură cu care, în conformitate cu Ordinul Ministerului Mediului nr. 572/1991, s-a constituit cauţiunea în discuţie, destinată acoperirii eventualelor prejudicii produse printr-o exploatare defectuoasă, ceea ce, în cauză, nu s-a întâmplat.
În consecinţă, susţinerea revizuientei că, prin obligarea pârâtei la restituirea cauţiunii, reţinută nejustificat, instanţa s-ar fi pronunţat şi asupra celorlalte contracte încheiate între părţi, nu se confirmă şi, drept urmare, nefiind îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra ceea ce nu s-a cerut, urmează a fi respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în cauză de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 5589 din 3 octombrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul. nr. 403/2001, formulată de revizuienta, Direcţia Silvică Harghita, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2310/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 232/2003. Comercial → |
|---|
