CSJ. Decizia nr. 2343/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.2343/2003DOSAR Nr.2653/2002
Şedinţa publică din 16 APRILIE 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate dereclamanta SC„D.C." SABucureşti şi pârâta SC„R.C."SRLBucureşti împotriva deciziei nr.133 A din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti- Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă SC „D C."SA Bucureştiprin consilier juridic A.Z.lipsindrecurenta-pârâtaSC„RC"SRL Bucureşti.
Procedura legal îndeplinită.
Magistratul asistent referă că recursurile declarate dereclamantă şi pârâtă nu au fost timbrate.
Recurenta reclamantă prin reprezentant timbrează recursul cu 9.222.275 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar şi pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost declarat şi motivat în scris la dosar şi solicită anulareapentru netimbrare a recursuluideclarat de pârâtă.
CURTE.
Asupra recursurilor se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureştisub nr.5797/1998 SC „D. C." SAa solicitatinstanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu SC„R.C." SRL să oblige pârâta la plata sumei de 125.514.403 lei reprezentând cota venit nechitată pe perioada mai 1997 – octombrie 1998, la 314.463.070 lei penalităţi, să se dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în Bucureşti str.N. nr.94 bloc T 7b parter, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.501 din 1 februarie 1999 a respinsca nefondată acţiunea, reţinând cu privire la evacuare că pârâta a ocupat spaţiul în baza unui contract de asociere care a expirat de drept la 31 decembrie 1997 şi că, pretenţiile nu au fost dovedite actele depuse privind sume datorate cu titlu de chirie şi înteţinere la care s-au calculat penalităţi.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr.563 din 18 februarie 2000 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pe care a schimbat-o admiţândîn parte acţiunea. Pârâta a fost obligată la platasumei de 26.662.886 lei , cotă parte din venitulrealizat prin asociere, la 35.259.840 lei penalităţi cu 5.537.863 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţaa reţinutcă încetarea raporturilor contractuale dintre părţi s-aprodus la 31 decembrie 1997, iar sumele datorate până la data respectivă sunt cele rezultate dinadresa 667/2000 emanând de la reclamantă. Sumelepretinse cu titlu de chirii şi întreţinere nu potfi acordate deoarece nu au fost cerute la fond.
Cu privire la evacuare se arată că între părţi existând un contract de asociere care a expirat, nu unul de închiriere această cerere este nefondată.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr.2179 din 5 aprilie 2001 a admis recursul declarat dereclamantă împotriva deciziei mai susmenţionată pe care a casat-o şi a trimis cauzaspre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că sumele privind cheltuielile de întreţinere şi penalităţile sunt incluse în cele solicitate prin acţiune, nu au fost solicitate direct la apel, iar cu privire la evacuare s-a arătat că Decizia estenemotivată şi nu se justifică de ce locaţiunea poate fi păstrată în considerarea unui contract de asociere ajuns la termen.
Curtea de apel Bucureşti prin Decizia civilă nr.133 A din 16 septembrie 2002, judecând în fond după casarea cu trimitere, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa 501/1999, a admis acţiuneaşi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul deţinut în baza contractului de asociere, a fost obligată aceasta la plata sumei de 26.662.856 lei cu titlu de „cotă asociere" la 35.259.840 lei penalităţi , cu 5.537.863 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, asocierea a expirat la 31 decembrie 1997 şi nu se mai justifică deţinerea spaţiului de către pârâtă, iar pretenţiile , având în vedere acţiunea, se referă numai la „cota de profit" şi se încadrează în sumele mai sus arătate.
SC„D.C."a declarat recurs împotrivadeciziei invocând dispoziţiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului se arată că:
Instanţa de apel, a interpretat greşit obiectul cererii de chemare în judecată reţinând că pretenţiile privesc exclusiv „cota de venit" şi penalităţileaferente.
Pretenţiile în sumă de 493.977.473 lei izvorăsc din contractul de asociere şi a fost arătată natura lor în actul ce însoţeşte acţiunea ,astfel că nu se putea reţine modificarea obiectului acesteia în apel, unde s-a arătat doar din ce se compune suma solicitată (chirii, întreţinere, energie electrică, termică, apă).
Curtea Supremă prin Decizia de casare cu trimitere a stabilit că nu este vorba de o cerere nouă făcută direct în apel cu privire la sumele respective.
Recursul a fost respins ca nefondat pentruurmătoarele motive:
Între părţi, la data de 26 noiembrie 1992 s-a încheiat , pe o perioadă de trei ani, contractul de asociere nr.10590. Acesta a fost prelungit prin acte adiţionale până la 31 decembrie 1997.
Obligaţiile băneşti ale pârâtei, în cadrul asocierii, sunt cele prevăzute de art.8.5 dincontract. Cele menţionate la art.8.5 lit.d (contravaloarea cotei de asociere) suferind modificăriprin actele adiţionale. În art.23 se menţioneazăcă pentru amânarea plăţilor, părţile trebuie să„convină în scris" şi în această situaţie, se va plăti o majorare de 1% pentru fiecare zi de întârziere.
Prin actul adiţional din 22 decembrie 1992 modificându-se art.8.5 lit.d cu privire lacontravaloarea „cotei de venit" se prevede expres că pentru neachitarea la termen a sumei respective se vor percepe majorări de 1% pe zi întârziere.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat expresobligarea pârâtei la plata sumei de 125.514.403 lei reprezentând „cotă venit"cu 314.463.070 lei penalităţi iar din actul ce o însoţeşte rezultă alte pretenţii şi de abia cu actele depuse, în apel, respectiv adresa nr.667/2000, emanândchiar de la acesta, a făcutdovada că pârâta datorează , până laîncetareaasocierii- 31 decembrie1997, cu acest titlu 26.662.886 lei şi penalităţi în sumă de 35.259.840 lei.
Instanţele au reţinutcorect obiectul acţiunii în funcţie de datele contractului şi a acteloradiţionale la care s-a făcut mai sus referire. Din acestea , aşa cum s-a arătat, rezultă ca majorări, fără o convenţie scrisă, pot fi pretinse numai pentru sumele reprezentând „cota din venit" nu şi pentru plata cu întârziere a celorlalte sume (chirii, întreţinere etc.) la care s-a obligat pârâta prin contract. Cum prin cererea de chemare în judecată la suma de 125.514.403 lei s-au solicitat penalităţi în sumă de314.463.070 lei rezultă că ea se referă exclusiv la „cota de venit" nu şi lacontravaloarea unor chirii şi cote de întreţinere.
Reţinerile Curţii Supreme cu privire la faptul includerii în suma de 125.514.403 lei şi acontravalorii chiriilor şi cotelor de întreţinere nu seîncadrează în dispoziţiile art.315 Cod procedură civilă, nu privesc dezlegarea unor probleme de drept pentru a fi obligatorii pentru instanţa de trimitere.
Pentru motivele arătate reţinându-se legalitatea deciziei recurate acest recurs a fostrespins ca nefondat.
SC „R.C." SRLa declarat recurs împotrivadeciziei fără a-l timbra.
Potrivit dispoziţiilor art.20 pct.1,2 şi 3 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă nu au fost achitate la data formulării cererii instanţa pune în vedere petentuluisă achite suma datorată până la primul termen sub sancţiunea anulării cererii.
În speţă, recurenta nu a timbrat recursulla data promovării , pentru tetrmenul din 16 aprilie2003 i s-a pus în vedere suma ce trebuie să o achite , deoarece nu şi-aîndeplinit această obligaţie, având în vederedispoziţiile legale mai sus menţionate recursul a fost anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC „ D. C." SABucureşti împotriva deciziei nr.133 A din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti- Secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC „RC."SRLBucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2342/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2345/2003. Comercial → |
|---|
