CSJ. Decizia nr. 2412/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.2412/2003Dosar nr.252/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC" R."SA Bucureşti împotriva deciziei nr.1377 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta prin consilier juridic S. A. şi intimata pârâtă SC „E.C." SRL Bucureşti prin avocat C. A. Z..
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanţelor depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Reclamanta SC Romexpo SA a chemat în judecată pe pârâta SC" E.C."SRL solicitând încetarea şi interzicerea faptelor care constituie concurenţă neloială, publicarea hotărârii privind constatarea actelor de concurenţă neloială, timp de o săptămână în ziarele Adevărul, România Liberă şi Ziarul Financiar precum şi plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.2739 din 6 aprilie 2001, a respins acţiunea, considerând că scrisoarea semnată de directorul de proiect al pârâtei face câteva comparaţii faţă de activitatea reclamantei, care fără a fi denigratoare, cuprind informaţii obiective şi precise în legătură cu scopul organizării România Internaţional Travel Show.
Publicarea unor articole de presă nu a fost considerată o practică neloială câtă vreme afirmaţiile proveneau de la persoane care au participat la manifestarea expoziţională reflectate în mass-media.
Prin Decizia nr.1377 din 5 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Instanţa a reţinut în esenţă inexistenţa afirmaţiilor pejorative, lipsa de favorizare a intereselor agentului economic agresiv, simpla efectuare a comparaţiilor între servicii fiind insuficientă pentru caracterizarea acţiunii denigratoare.
Impotriva deciziei astfel pronunţată, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenta susţine că instanţele au interpretat greşit dispoziţiile art.4 lit.e şi g din Legea nr.11/1999 modificată, nu a avut în vedere convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale şi nici actele sau faptele contrare uzanţelor cinstite în activitatea comercială. In scopul de a stimula propria activitate economică, pârâta a făcut comparaţii defavorabile în scopul de a ştirbi reputaţia competitorului.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Scrisoarea din septembrie 2000, ce face obiectul analizei activităţii de concurenţă neloială, prezintă câteva aspecte referitoare la două evenimente expoziţionale RITS şi TNT, afirmând, comparativ că unul este un târg independent care beneficiază de prezentare internaţională şi are tarife pentru expoziţii române mai mici, iar celălalt este un târg mixt cu tarife preferenţiale pentru membrii asociaţiei. Acesta susţine, în final, că vine în sprijinul clientului pentru luarea unei decizii de a participa la unul din cele două târguri.
Concurenţa se defineşte ca ansamblu de reguli care cârmuiesc competiţia întreprinderilor pentru câştigarea sau conservarea clientelei, în condiţii oneste, cu reprimarea modalităţilor abuzive, care includ un tip de comportament dar şi un mod de organizare a activităţii.
Libertatea de a participa la schimburile economice, constituie un drept recunoscut de lege, care nu poate fi discreţionar şi impune satisfacerea unor condiţii economice, legale, morale, compatibile schimburilor de mărfuri şi servicii.
De aceea riscul întreprinzătorului inactiv sau insuficient dotat de a pierde clientela, când concurenţa a decurs potrivit normelor bunei-credinţe şi a uzanţelor cinstite, există fără a atrage caracterul ilicit al concurenţei se face în funcţie de un ansamblu de elemente, care cuprind conţinutul actului, mijloacele folosite, influenţa asupra vieţii economice.
Faptele pe care legea le consideră acte de concurenţă neloială (art.4 şi 5 din Legea 11/1991 modificată, sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, mijloacele folosite tinzând să producă în virtutea consumatorului ideea că întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte.
Riscul de confuzie apare astfel ca eroare asupra identăţii întreprinderii produselor sau serviciilor.
Dacă, în principiu, reclama comparativă, chiar dacă nu este denigratoare, implică elemente de neloialitate, jurisprudenţa a exceptat comparaţia necesară, care pune în discuţie avantajele ofertei personale, dându-i o valoare publicitară. Ilicită este numai comparaţia inexactă şi neobiectivă care încearcă obţinerea unor avantaje inexacte şi neobiective, sau încearcă fraudulos obţinerea unor avantaje de piaţă.
Caracterizând scrisoarea din septembrie 2000 un act decomparaţie necesară, fără a fi îndreptat împotriva bunului renume al concurentului, pentru a-i prejudicia reputaţia, instanţele de fond au pronunţat soluţii legale şi temeinice.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr.1377 din 5 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta SC „R."SA Bucureşti împotriva deciziei nr.1377 din 5 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei pârâte SC" E." SRL Bucureşti 40.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2411/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2413/2003. Comercial → |
|---|
