CSJ. Decizia nr. 2413/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2413/2003
Dosar nr. 256/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2530 din 21 aprilie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea promovată de SC P.M. SA, în contradictoriu cu pârâta SC F.R. SRL, pe care a obligat-o la plata sumelor de 123.934.403 lei contravaloare chirie restantă pe perioada noiembrie 1998 – decembrie 1999, 265.586.116 lei penalităţi de întârziere în decontare, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 23.247.472 lei.
De asemenea, s-a constatat reziliat contractul de închiriere nr. 17242 din 5 septembrie 1990 şi s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti, sector 1, pentru lipsă de titlu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta, înregistrat la data de 12 februarie 2001, prin care critică soluţia dată, invocând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
Se susţine că judecarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură, sediul său social fiind în B-dul I.M. nr. 40 şi nu 60, cum a precizat în acţiune reclamanta cu rea credinţă şi, deşi, la dosar există adresă de la Oficiul Registrului Comerţului, din care rezultă adresa corectă, instanţa a dispus citarea la uşa instanţei.
De asemenea, apelanta arată că, de abia la data de 22 septembrie 2000, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul hotărârii cu privire la sediul său social, situaţie în care nu a avut cum să ia cunoştinţă de hotărâre, decât la data de 8 februarie 2001, când executorul judecătoresc s-a prezentat la sediu pentru evacuare.
Pe fondul cauzei, apelanta susţine că exemplarul contractului aflat în posesia sa nu prevede nici un termen de valabilitate şi că nu se poate rezilia un contract care ar fi expirat cu 5 ani în urmă şi că este plătită la zi chiria, iar în procesul de evacuare se vorbeşte de nişte facturi prin care se solicită contravaloarea lipsei de folosinţă a spaţiului, pretinzând o notificare transmisă tot pe o adresă greşită de către intimată.
Intimata, prin întâmpinare, ridică excepţia tardivităţii formulării apelului, precizând că, faţă de datele la care s-a comunicat hotărârea, respectiv, 17 mai 2000; 10 august 2000 şi 8 ianuarie 2001 şi data de 12 martie 2001, au fost depăşite cele 15 zile prevăzute de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI comercială, prin Decizia civilă nr. 1400 din 20 noiembrie 2000, a admis excepţia tardivităţii ridicată de intimată şi, în consecinţă, a respins apelul ca tardiv declarat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că atât actul adiţional la contractul încheiat, cât şi corespondenţa între părţi indică sediul social B-dul I.M. nr. 60, sediu precizat şi de reclamanta-intimată în acţiunea promovată.
Cum pe parcursul soluţionării cauzei, citaţiile s-au întors cu menţiunea mutat de la adresă, s-a solicitat relaţii de la Registrul Comerţului, care a indicat B-dul I.M., unde s-a realizat procedura cu menţiunea „schimbat adresa, fără a se putea cunoaşte noua adresă".
În acest context, instanţa de apel a făcut referire la dispoziţiile art. 98 C. proc. civ., cât şi la faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 95 C. proc. civ., s-a dispus citarea şi la uşa instanţei.
De asemenea, s-a reţinut că, dacă, pentru apelantă, momentul când executorul judecătoresc s-a prezentat la sediul său ar fi coincis cu momentul luării la cunoştinţă despre titlul executoriu, în condiţiile art. 103 C. proc. civ., ar fi avut posibilitatea să formuleze o cerere de repunere în termen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, pârâta, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 5; 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că, pe parcursul soluţionării cauzei la fond, a fost lipsă de procedură cu societatea, că titlul executoriu i-a fost comunicat tot la o adresă greşită sau la uşa instanţei şi de abia la data de 8 februarie 2001 a luat la cunoştinţă de existenţa acestuia, iar la 12 februarie 2001 a promovat în termen apelul.
Recursul este nefondat.
Pe tot parcursul soluţionării cauzei, recurenta-pârâtă a fost citată atât la adresa indicată în contractul încheiat şi corespondenţa purtată, respectiv, B-dul I.M. nr. 60, cât şi la sediul indicat de Oficiul Registrului Comerţului, respectiv, B-dul I.M. nr. 40.
În culpă pentru situaţia creată este pârâta-recurentă, care şi în recurs indică alt sediu respectiv blocul 10.
Critica formulată însă face referire la soluţia de respingere a apelului ca tardiv promovat, critică ce urmează a fi înlăturată având în vedere că, în speţă pentru comunicarea dispozitivului sentinţei civile au fost respectate dispoziţiile art. 90 alin. (1) şi 95 C. proc. civ.
Prima comunicare a dispozitivului hotărârii a fost la adresa din B-dul I.M. nr. 60, adresă indicată şi în recursul declarat la data de 17 mai 2000, prin afişare.
La cererea intimatei, s-a solicitat recomunicarea dispozitivului hotărârii prin afişare la uşa instanţei, la data de la 10 august 2000.
Ulterior îndreptării erorii materiale, s-a procedat la o nouă recomunicare.
De la această dată până la formularea apelului a trecut un interval mare de timp, ceea ce a determinat instanţa de apel să constate tardivitatea formulării căii de atac.
De asemenea, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, la data la care a luat la cunoştinţă de titlul executoriu în condiţiile art. 103 C. proc. civ., recurenta avea posibilitatea formulării cererii de repunere în termen.
Faţă de cele arătate în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC F.R. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1400 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2412/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2414/2003. Comercial → |
|---|
