CSJ. Decizia nr. 2519/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2519/2003
Dosar nr. 2301/2002
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată, sub nr. 695 din 6 martie 2003, la Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC M.G.M.T. SRL a formulat acţiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale, pronunţate în dosarul nr. 6/2001 al Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Oltenia, susţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 364 lit. f) C. proc. civ., hotărârea atacată trebuie desfiinţată, întrucât tribunalul s-a pronunţat pe ceea ce nu s-a cerut, respectiv, pe nulitatea contractului de asociere, pentru că nu ar fi fost respectate dispoziţiile art. 251 C. com. şi art. 1513 C. civ.
În realitate, procentele de participare au fost stabilite având în vedere că SC D.C. SRL îşi asumase mai multe obligaţii şi trebuia să suporte cheltuieli mai mari.
Se mai arată şi că, în mod greşit, instanţa a considerat lipsită de efecte juridice convenţia din data de 22 octombrie 1999, încheiată între cele două societăţi şi prin care SC D.C. SRL recunoaşte că datorează suma de 20.000 de mărci germane.
Prin Decizia civilă nr. 932 din 20 iunie 2000, Curtea de Apel Craiova a respins, ca tardiv formulată, acţiunea în anulare a reclamantei, reţinând că termenul de exercitare a acţiunii în anulare se analizează în funcţie de data depunerii acţiunii în anulare, întrucât dovada de comunicare din dosarul arbitral este nulă, purtând semnătura şi parafa unei alte persoane juridice.
Faţă de data de 4 decembrie 2001, când a fost înregistrată acţiunea în anulare, s-a considerat acţiunea ca tardivă, fiind introdusă peste termenul de o lună, prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că aceasta a fost restituită pentru a fi depusă la Tribunalul Arbitral.
Decizia a fost atacată cu recurs de către SC M.G.M.T. SRL, reclamantă în acţiunea arbitrală.
Se susţine că a fost depusă cererea în termen legal la Curtea de Apel Craiova şi că, în mod eronat, aceasta a restituit-o, cu menţiunea că trebuie depusă la Tribunalul Dolj, iar această instanţă i-a restituit, de asemenea, acţiunea pentru a o depune la Tribunalul Arbitral.
Recurenta arată că data depunerii acţiunii, respectiv, a comunicării hotărârii arbitrale, este cea la care a fost depusă, iniţial, acţiunea în anulare şi aceasta pentru că acţiunea în anulare nu este o cale de atac echivalentă apelului, pentru a i se aplica dispoziţiile art. 288 al.2 C. proc. civ.
Se mai arată că orice sancţiune procedurală este prevăzută expres şi nu se pot extinde astfel de sancţiuni la alte cazuri fără o dispoziţie distinctă.
Din oficiu, instanţa de recurs a invocat motivul de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv, nelegala constituire a completului.
Se constată că instanţa care a judecat acţiunea în anulare s-a constituit în complet format din trei judecători ca un complet de recurs.
Acţiunea în anulare este o cale de atac sui generis, reglementată ca atare în dispoziţiile speciale ale Codului de procedură civilă.
Art. 365 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare ca revenind instanţei judecătoreşti imediat superioare instanţei care ar fi competente să judece litigiul în fond, în primă instanţă în lipsa convenţiei arbitrale.
Pe de altă parte, hotărârea pronunţată în acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 366 alin. (2) C. proc. civ.
Având în vedere această configuraţie juridică a acţiunii în anulare, compunerea completului de judecată nu poate fi cel de trei judecători, ca în instanţa de recurs, pentru că un recurs abia urmează a se judeca după pronunţarea hotărârii în acţiunea în anulare.
per a contrario, compunerea completului trebuie să fie aceea de doi judecători, tocmai având în vedere dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţând o hotărâre într-un complet de trei judecători, instanţa, care a soluţionat acţiunea în anulare, a încălcat normele imperative menţionate, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., va fi admis recursul, se va casa Decizia şi va fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia invocată din oficiu.
Admite recursul declarat de reclamanta SC M.G.M.T. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 932 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, casează Decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2511/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 252/2003. Comercial → |
|---|
