CSJ. Decizia nr. 2532/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2532/2003
Dosar nr. 3384/2001
Şedinţa publică din 9 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional Bucureşti de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost învestită cu soluţionarea acţiunii formulată de reclamantele SC P. SA Bucureşti şi SC F.I. SRL Beyrouth Liban, prin sucursala sa din Paris, în contradictoriu cu pârâta SC N.I. SRL Bucureşti pentru plata sumei de 269.154,44 dolari S.U.A., cu titlu de preţ neachitat din facturile emise în perioada 15 martie - 28 octombrie 1994, pentru mărfurile alimentare livrate pârâtei în baza contractului din 3 martie 1994, la plata sumei de 115.144.270 lei penalităţi de întârziere, daune interese şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 15 din 26 ianuarie 1999 a acestui tribunal arbitral s-a admis, în parte, acţiunea reclamantei SC F.I. SRL Beyrouth Liban, prin sucursala sa din Paris, şi pârâta SC N.I. SRL Bucureşti a fost obligată, faţă de această reclamantă, la plata sumei de 39.692,72 dolari S.U.A. preţ marfă şi 1.984,63 dolari S.U.A cu cheltuieli de arbitraj.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea SC P. SA Bucureşti pentru lipsă de calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, pentru marfa primită de la reclamantă - mărfuri alimentare - a efectuat plăţi consecutive şi, după ultima factură, a rămas un sold neachitat de 39.692,72 dolari S.U.A. S-a reţinut, în ce privesc penalităţile de întârziere, că pârâta nu poate fi obligată la plata lor, întrucât nu există, în contractul dintre părţi, clauză penală.
Împotriva hotărârii arbitrale de mai sus, pârâta SC N.I. SRL Bucureşti a formulat acţiune în anulare şi a invocat şi excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a SC P. SA Bucureşti.
Prin Decizia nr. 80 din 24 ianuarie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins excepţia şi a respins şi acţiunea în anulare, ca nefondată.
La pronunţarea acestei hotărâri, s-a avut în vedere, pentru respingerea excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a SC P. SA că nu a fost probată legitimarea sa procesuală activă.
S-a reţinut, totodată, pe fondul pricinii că, atâta vreme cât pârâta nu a contestat îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de furnizare de produse, este datoare cu plata preţului, sarcina dovezii trecând asupra sa, în condiţiile art. 1169 C. civ.
Pârâta SC N.I. SRL Bucureşti a declarat recurs, împotriva acestei din urmă hotărâri, şi a susţinut că recursul său vizează casarea hotărârii recurate, întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
1). A susţinut, astfel, recurenta că hotărârea curţii de apel este lipsită de temei legal, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât s-au încălcat dispoziţii legale esenţiale privind :
- lipsa capacităţii procesuale active a tuturor reclamanţilor;
- constatarea perimării cererii adresată tribunalului arbitral;
- constatarea prescrierii dreptului la acţiune, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2). Recurenta a mai criticat hotărârea recurată şi pentru aceea că se bazează pe o gravă greşeală de fapt, derivând din aprecierea eronată a probelor, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Recursul pârâtei este nefondat.
Criticile recurentei nu sunt de natură a modifica sau casa hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea acţiunii în anulare.
1. Critica, vizând lipsa capacităţii procesuale active a reclamanţilor, a constituit şi motiv al acţiunii în anulare, analizat corect de instanţa de apel, care, în considerentele hotărârii, a reţinut că acţiunea introductivă la Tribunalul Bucureşti, fiind promovată în numele reclamantei SC F.I. SRL, a fost numai exercitată prin sucursala acesteia din Paris, subunitate care nu a acţionat în nume propriu.
S-a reţinut, de asemenea, în sprijinul celor de mai sus, că, prin precizările din 17 noiembrie 1998, este confirmată expres însuşirea acţiunii exercitată prin reprezentantul subunităţii fără personalitate juridică, alături de acţionarul principal, care putea fi mandatat de către societatea mamă şi în tratarea unor convenţii comerciale, de natura contractului în care pârâta a fost parte.
A fost clarificată în hotărârea pronunţată de Curtea de Apel în soluţionarea acţiunii în anulare, precum şi aspectul privind excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a SC P. SA şi corect s-a reţinut că este nefondată, în raport cu respingerea acţiunii sale introductive, pe motiv că nu a fost probată legitimarea sa procesuală activă.
Motivul de casare, privind perimarea cererii adresată tribunalului, nu intră în discuţie, deoarece perimarea nu operează decât atunci când pricina stă în nelucrare din vina părţilor (art. 248 al.1 şi 2 C. proc. civ.).
Tot astfel, critica, privind împlinirea dreptului material la acţiune, s-a soluţionat corect, întrucât cererea de chemare în judecată s-a introdus la Tribunalul Bucureşti, la data de 14 noiembrie 1995, nefiind depăşit termenul de 3 ani ce a început să curgă de la 3 martie 1994, data stabilită de părţi, prin contractul de vânzare cumpărare, pentru îndeplinirea obligaţiilor comerciale asumate de acesta.
2). Motivul de casare, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., nu mai poate fi luat în considerare, întrucât a fost abrogat prin OUG a Guvernului nr. 138/2000.
Din cele de mai sus rezultă că recursul pârâtei este nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC N.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 80 din 24 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 253/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2533/2003. Comercial → |
|---|
