CSJ. Decizia nr. 252/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 252/2003
Dosar nr. 7661/2001
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 octombrie 2000, reclamanta F.P.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul C.I. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat la plata sumei de 60.000.000 lei, reprezentând penalităţi pentru nerespectarea obligaţiei de efectuare investiţii, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 162 din 31 martie 1998.
Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 38 din 23 ianuarie 2001, a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin contractul nr. 162 din 31 martie 1998, reclamanta a vândut pârâtului 12.784 acţiuni, reprezentând 17 % din capitalul social al SC H. SA Sebeş, iar prin contract, pârâtul s-a obligat să efectueze în societate, pe o perioadă de 2 ani, începând cu anul 1998, investiţii în valoare de 150.000.000 lei, iar în cazul nerespectării acestei clauze, cumpărătorul s-a obligat să plătească o penalitate de 30 % din suma neinvestită la sfârşitul fiecărui an şi cumulat.
Cum pârâtul a făcut dovada, cu facturile depuse la dosar, că a efectuat investiţiile la care s-a obligat, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 317 A din 23 aprilie 2001, schimbă în tot sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul F.P.S. Bucureşti şi continuată de A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva pârâtului C.I. şi, în consecinţă, obligă pârâtul să-i plătească 60.000.000 lei penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, pârâtul C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a apreciat greşit actul juridic dedus judecăţii, prin faptul că nu a ţinut seama de faptul că contractul nr. 162/1998 nu-şi putea găsi finalitatea la o societate pe acţiuni decât în contextul coroborării cu prevederile Legii nr. 31/1990, în sensul că nu a putut să realizeze investiţiile în nume propriu, pentru că a trebuit să se supună votului adunării generale a acţionarilor şi important este faptul că investiţiile, prevăzute la anexa 3, s-au realizat în contextul legal, permis de SC H. SA Sebeş.
În consecinţă, recurentul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat în scris.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanţa de apel, în mod corect, a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, astfel că hotărârea atacată nu poate fi reformată, întrucât motivele de recurs nu îndeplinesc nici una din condiţiile, prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., pentru casarea acestei hotărâri.
Potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţi.
Şi, cum pârâtul-reclamant, prin contractul nr. 162 din 1998, conform clauzei 7.10 din contract, s-a obligat să efectueze personal investiţii în valoare de 150.000.000 lei, iar în caz contrar, s-a obligat să achite penalităţi de 30 % din suma neinvestită, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei pe care o avea, conform clauzei 7.10 din contract, de a face investiţii din banii proprii şi nu ai societăţii, - „Nemo auditur propriam turpitudinem allegans" (nimeni nu poate invoca, în susţinerea intereselor sale, propria culpă) - adagiu latin potrivit căruia nimeni nu poate să obţină foloase invocând propria sa vină sau incorectitudine – şi nici să se apere valorificând un asemenea temei.
Curtea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva deciziei nr. 317 A din 23 aprilie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2519/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 253/2003. Comercial → |
|---|
