CSJ. Decizia nr. 2548/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2548/2003
Dosar nr. 7935/2001
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Prin sentinţa nr. 1737 din 6 martie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea promovată de reclamanta Primăria municipiului Bucureşti şi a obligat, în consecinţă, pe pârâta B.R.D. la plata sumelor de 168.935.758 de lei diferenţă taxa de concesionare pentru anul 1999, calculată la data de 31 iulie 2000, şi la 98.459.406 lei majorări de întârziere aferente.
În motivarea sentinţei, se arată că prin contractul de asociere nr. 41 din 12 mai 1995, având ca obiect terminarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi punere în funcţiune a Blocului K4 din ansamblul Unirii sector 3, pârâta s-a obligat, prin art. 10, să achite anual taxa de concesionare a terenului în valoare de 26.033.955 de lei pe perioada existenţei construcţiei, începând cu data încheierii contractului sub sancţiunea plăţii penalităţilor prevăzute de art. 7, dispoziţie menţinută şi prin actul adiţional nr. 2/1997, prin care s-a procedat la partajarea apartamentelor între părţi.
S-a înlăturat ca irelevantă susţinerea pârâtei că apartamentele care i-au revenit au fost înstrăinate salariaţilor săi, cărora le-ar reveni, deci, obligaţia de plată a taxelor de concesiune, în raport de prevederile art. 969 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1039 din 19 iunie 2001, a admis apelul formulat de pârâta B.R.D. Bucureşti, a schimbat în tot sentinţa atacată şi pe fond a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 50/1991, republicată, odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentelor, s-a transmis noilor proprietari şi cota parte aferentă din dreptul de concesiune asupra terenului, clauză ce a fost inserată, de altfel, şi în cuprinsul contractului, apelanta înştiinţând pe reclamantă cu situaţia intervenită.
Împotriva deciziei reclamanta Primăria municipiului Bucureşti a formulat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Criticile vizează în esenţă:
- interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, respectiv a dispoziţiile art. 10 pct. 4 şi art. 7 pct. 1 din contract, care trebuie coroborate cu art. 19 din Legea nr. 50/1991 şi care au fost menţinute prin actul adiţional nr. 2/1997.
- intimata pârâtă a înştiinţat la mult timp după data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare despre situaţia creată, respectiv la 18 septembrie 2000.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei atacate.
Recursul nu este fondat.
În baza contractului de asociere încheiat la 12 mai 1995, modificat prin actul adiţional nr. 1 din 20 ianuarie 1997 şi nr. 2 din 24 iulie 1997, pârâta a dobândit, potrivit cotei de asociere, un număr de 18 apartamente în Blocul K4 ansamblul Unirii, apartamente pe care aceasta le-a înstrăinat salariaţilor săi, posibilitate convenită prin art. 5 pct. 2 din contract.
Potrivit art. 10 pct. 4 din contract, pârâta s-a obligat să achite taxa anuală de concesionare a terenului construcţiei.
Cum, potrivit art. 35 din Legea nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea construcţiilor, dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcţiei pentru realizarea căreia el a fost construit, critica recurentei sub acest aspect este neîntemeiată, instanţele dând o interpretare corectă a prevederilor contractuale şi legale incidente.
Cum neîntemeiată este şi critica cu privire la timpul înştiinţării recurentei cu noua situaţie de fapt, aceasta deoarece contractele de vânzare-cumpărare s-au perfectat la sfârşitul anului 1998, iar intimata pârâtă i-a transmis în timp util lista cu noii proprietari, la 6 ianuarie 1999, Curtea a respins recursul ca nefondat, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 1039 din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2547/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 255/2003. Comercial → |
|---|
