CSJ. Decizia nr. 2582/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2582/2003
Dosar nr. 8544/2001
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 170 din 17 ianuarie 2001, a respins acţiunea introdusă de Fondul Proprietăţii de Stat (în prezent Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului) împotriva SC C.P. SA Deva, prin care se solicita obligarea acesteia la plata sumei de 102.762.499 lei daune-interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.
S-a reţinut că dividendele datorate de pârâtă pentru anul 1996, în sumă de 132.209.800 lei, au fost plătite de pârâtă la data de 31 august 1997, iar pentru daune nu s-a făcut nici o dovadă.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin Decizia nr. 497 din 13 iunie 2001, a considerat că dividendele au fost plătite cu întârziere din culpa reclamantei, care nu le-a cerut de la pârâtă, nu se pot pretinde daune, iar delăsarea sa nu poate fi imputată pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că temeiul legal al daunelor-interese este art. 1088 C. civ., coroborat cu art. 43 C. com.
Din coroborarea acestor texte, care greşit nu au fost reţinute de instanţe, rezultă că, în raporturile de drept comercial, daunele se cuvin creditorului, fără ca acesta să fie ţinut a justifica vreo pagubă, iar aceste daune curg de drept de la data scadenţei, fără punere în întârziere.
Cum pârâta a plătit cu întârziere dividendele operau în cauză dispoziţiile art. 43 C. com.
Deşi, prin recursul scris, calculul daunelor-interese moratorii s-a cerut, aşa cum a fost stabilit în acţiune, s-a depus şi o notă de calcul al acestora la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R.
Recursul este fondat pentru următoarele motive:
Ambele instanţe, deşi, practic, instanţa de apel nu a motivat respingerea acestei cereri, au considerat că pârâta nu datorează daune-interese moratorii, fie pentru că nu a făcut dovada prejudiciului, fie pentru că întârzierea în plata dividendelor s-a datorat culpei pârâtei.
În oricare din cele două situaţii, soluţiile sunt greşite pentru că, potrivit art. 43 C. com., se naşte pentru debitor obligaţia de a plăti dobânzi pentru datoriile scadente şi este pus de drept în întârziere, iar potrivit art. 1088 C. civ., creditorul nu trebuie să facă dovada prejudiciului.
Deci, din acest punct de vedere, al dreptului de a alege pentru creditor cu privire la dobânzile comerciale, cererea formulată trebuia admisă, din moment ce a rezultat că plata dividendelor s-a făcut cu întârziere.
În ceea ce priveşte calculul dobânzilor, dacă, pe parcursul judecării recursului, recurenta nu-şi revizuia cererea în sensul calculului şi la nivelul de referinţă al B.N.R., recursul urma să fie respins, dat fiind atât practica constantă a Curţii Supreme de Justiţie, creată până la publicarea OG nr. 9/2000, cât şi dispoziţiile acestui act normativ.
La dosarul de recurs se află nota de calcul a daunelor-interese moratorii în varianta dobânzii de referinţă B.N.R., notă care nu a fost contestată de pârâtă, din care rezultă că, pentru dividendele aferente anului 1996, daunele sunt în sumă de 93.964.017 lei.
Cum situaţia de fapt s-a schimbat prin depunerea actului arătat, varianta calculului din acest act fiind singura corectă, urmează a se admite recursul şi a se modifica Decizia, în sensul schimbării în tot a sentinţei, admiterea în parte a acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 93.964.017 lei daune-interese moratorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 497/A din 13 iunie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 110/CA din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului Hunedoara, pe care o schimbă în tot şi admite în parte acţiunea reclamantei. Obligă pârâta, SC C.P. SA Deva, la plata sumei de 93.964.017 lei, reprezentând daune-interese moratorii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2581/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2583/2003. Comercial → |
|---|
