CSJ. Decizia nr. 2652/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2652/2003
Dosar nr.1969/2002
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 984 din 20 septembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul, F.P.S. cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu SC M.F. SA Iaşi, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 17.481.301 lei cu titlu de dividende şi suma de 1.293.878 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respins capătul de acţiune vizând obligarea pârâtei la plata sumei de 27.405.995 lei, reprezentând daune moratorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Adunarea Generală a societăţii pârâte, în şedinţa din 17 aprilie 1999, a aprobat bilanţul contabil pentru exerciţiul financiar al anului 1995, în care a fixat dividendul brut, cuvenit acţionarului reclamant, în urma operaţiunilor legale contabile, rămânând de plată 17.481.301 lei.
Daunele moratorii nu au fost acordate, deoarece reclamanta nu a făcut dovada pierderii suferite ca urmare a neachitării sumei datorate de pârâtă, a legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins suferit şi fapta culpabilă a pârâtei-debitoare, constând în întârzierea plăţii.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia comercială nr. 13 din 21 februarie 2000, a respins apelul declarat de F.P.S. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 984 din 20 septembrie 1999 a Tribunalului Iaşi, pe care a menţinut-o, cu motivarea că apelanta a schimbat, nejustificat, o parte din obiectul cererii iniţiale, respectiv, partea referitoare la daune moratorii s-a schimbat în dobânzi, conform art. 43 C. com.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 1446 din 7 martie 2001 a admis recursul declarat de A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) împotriva deciziei nr. 13 din 21 februarie 2000 a Curţii de Apel Iaşi, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a stabilit că, în speţă, a fost aplicată greşit legea de către instanţele judecătoreşti anterioare, care au apreciat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor angajării răspunderii delictuale şi că numai în apel aceeaşi parte a precizat temeiul legal al obligaţiei. De altfel, instanţa de fond avea obligaţia punerii în discuţia părţilor a temeiului legal al acestui capăt de cerere.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia comercială nr. 24 din 22 aprilie 2002, rejudecând apelul, a admis apelul formulat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti (fost F.P.S.) împotriva sentinţei civile nr. 948 din 20 septembrie 1999 a Tribunalului Iaşi, pe care a schimbat-o în tot. În fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC M.F. SA Iaşi, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 5.334.462 lei dividende pentru anul 1995 şi suma de 27.362.821 lei daune, la care se adaugă suma de 2.938.237 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, a constatat achitată suma de 12.146.839 lei dividende datorate de pârâta SC M.F. SA Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a apreciat că pârâta a achitat cu întârziere dividendele datorate acţionarei, A.P.A.P.S. Bucureşti, pentru exerciţiul financiar 1995, motiv pentru care reclamanta a pretins daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite la persoanele juridice pe termen de 1 an, în temeiul dispoziţiilor art. 43 C. com. Întrucât dividendele constituie beneficiul legal datorat, exigibil la data încheierii bilanţului contabil anual, această datorie produce dobândă de drept, conform art. 43 C. com., potrivit căruia, datoriile comerciale produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Împotriva deciziei comerciale nr. 24 din 22 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs A.P.A.P.S. cu sediul la Bucureşti, care a criticat, pentru nelegalitate şi netemeinicie, hotărârea instanţei de apel, sub un singur aspect, cel referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 27.405.995 lei daune şi nu, cum, din eroare, s-a admis, suma de 27.362.821 lei, invocând, ca temei de drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu critica adusă în motivul de recurs, constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în situaţia nerespectării clauzelor contractuale, precum şi cadrul procesual legal cu normele de drept aplicabile în materie.
Calculele au fost efectuate riguros exact, conform notelor de calcul al daunelor moratorii datorate de pârâtă, atât la nivelul taxei de scont a B.N.R., în conformitate cu OG nr. 9/2000, cât şi la nivelul dobânzii la vedere practicată de B.R.D, în concordanţă cu recomandările deciziei civile nr. 1446 din 7 martie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, în sensul că dobânda convenită, în lipsa unor norme legale de reglementare a cuantumului acesteia, este dobânda de refinanţare a B.N.R., raportată la dobânda pieţei.
Pentru aceste considerente, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta A.P.A.P.S. cu sediul în Bucureşti, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 24 din 22 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 24 din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2650/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2653/2003. Comercial → |
|---|
