CSJ. Decizia nr. 2654/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2654/2003
Dosar nr. 189/2003
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta F. Argeş a chemat în judecată pe pârâtele SC I. SA Piteşti şi F.P.S. Argeş, solicitând restituirea activelor preluate de stat abuziv, prin Decretul nr. 103/1966, sau a valorii acestora, în sumă de 3,5 miliarde lei, întrucât, la 18 aprilie 1966, prin proces-verbal au fost trecute în proprietatea statului construcţiile, terenurile, mijloacele fixe, obiecte de inventar, mijloace de transport auto, utilaje, semifabricate, aparţinând patrimoniului cooperativei de consum.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa nr. 118/C din 3 martie 1999, a admis în parte acţiunea faţă de pârâta SC I. SA Piteşti, pe care a obligat-o la plata sumei de 7.964.845.000 lei, reprezentând despăgubiri, precum şi la 2.900.000 lei cheltuieli de judecată şi a respins acţiunea faţă de F.P.S. Bucureşti.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că autoarea reclamantei a predat, fără plată, mijloace fixe şi circulante, în baza Decretului nr. 103 din 1966, fostei I.V.L.F. Argeş, transformată, după 1990, în SC I. SA, cu patrimoniu compus, printre altele, şi din bunurile transmise.
Întrucât o parte din active au fost vândute, iar o altă parte a suferit transformări majore, ele nu mai pot fi restituite în natură, rămânând actuală obligaţia de despăgubire.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia 301/A-C din 29 mai 2000, a respins apelurile declarate de reclamantă şi pârâta SC I. SA, considerând că reclamanta nu este prejudiciată prin acordarea despăgubirilor, iar neintroducerea în cauză a SC M. SA este ca urmare a principiului disponibilităţii acţiunii civile. F.P.S. este acţionar al SC I. SA, proprietatea bunurilor aparţinând acesteia din urmă, care s-a constituit pe structura fostei I.V.L.F. Argeş.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia 6736 din 20 noiembrie 2001, a admis recursurile reclamantei şi pârâtei SC I. SA, a casat Decizia curţii de apel şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru a soluţiona pricina, în raport cu declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 162 alin. (3) din Legea nr. 109/1996.
În rejudecare, instanţa de apel, prin Decizia nr. 23/A/C din 16 octombrie 2002, a cărei îndreptare materială s-a dispus la 5 decembrie 2002, a admis apelul pârâtei, a respins apelul reclamantei şi, schimbând sentinţa tribunalului, a respins acţiunea.
Curtea de apel a reţinut că declararea neconstituţionalităţii, art. 162 alin. (3) din Legea nr. 109/1996, lipseşte de temei obligarea pârâtei la despăgubiri, această obligaţie revenind statului, iar introducerea în cauză a altor persoane este atributul părţilor, potrivit principiului disponibilităţii.
Mai mult, F.P.S. este o autoritate publică, înfiinţată cu scopul de a verifica vânzarea acţiunilor sau activelor statului, care nu poate fi atrasă în raporturile juridice de răspundere asupra bunurilor statului.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta U.J.C.C. Argeş F. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că, în anul 1966, o serie de active au fost preluate, fără plată, de statul român, care le-a transmis în administrare fostei I.J.V.L.F. Argeş, transformată în SC I. SA, aşa încât, răspunderea pentru despăgubiri sau revendicare, aparţine statului, reprezentat de A.P.A.P.S., dar şi celeilalte pârâte, precum şi SC M. SA Câmpulung.
Intimatele au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Asupra excepţiilor invocate, Curtea urmează a le considera nefondate.
Calitatea procesuală (legitimatio ad causam) analizează identitatea între persoana reclamantului şi cea care este titular al dreptului raportului juridic şi, tot astfel, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic. Ea priveşte posibilitatea persoanei de a fi reclamant sau pârât într-un proces, determinată în raport cu litigiul concret, prin îndeplinirea condiţiilor particulare, care le legitimează dreptul de a sta în instanţă.
Existenţa unor raporturi juridice între părţi, determinată de transferul pe cale administrativă a unor bunuri, nu poate fi contestată. Ele rezultă prin efectele produse de Decretul nr. 103/1966, care a transmis o parte din patrimoniul reclamantei, autoarei pârâtei, dar şi din calitatea de acţionar, pe care A.P.A.P.S. o avea la SC I. SA.
Lipsa temeiului obligării pârâtelor la despăgubiri, prin crearea unui statut de securitate juridică asupra unor bunuri, nu poate fi identificată cu lipsa legitimării de a sta în instanţă, aşa încât pârâtelor li se poate recunoaşte calitatea procesuală pasivă.
Recursul este însă nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prin Legea nr. 109/1996 au fost reglementate raporturile privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum, prevăzându-se posibilitatea recuperării de către acestea, a activelor transmise altor întreprinderi, prin acte administrative, cu încălcarea dreptului de proprietate.
Declarându-se neconstituţional, textul art. 162 alin. (3) din legea sus menţionată, obligarea pârâtei, SC I. SA, apare neîntemeiată; deşi între acestea s-a născut un raport juridic, răspunderea a fost transferată statului.
Confuzia pe care recurenta o creează, privind calitatea A.P.A.P.S. de reprezentant al statului, nu este acceptabilă. În raporturile juridice de drept privat, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, căruia îi revine şi obligaţia stabilită prin lege de a răspunde pentru transferurile de bunuri efectuate şi de a despăgubi persoanele îndreptăţite, în condiţiile în care operaţiunile efectuate au fost considerate abuzive.
De aceea, apreciind asupra justeţii deciziei pronunţată de instanţa de apel, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 23/A/C din 16 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S. Bucureşti şi SC I. SA Piteşti.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, U.J.C.C. Argeş F. Piteşti, împotriva deciziei nr. 23 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2653/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2655/2003. Comercial → |
|---|
