CSJ. Decizia nr. 2681/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2681/2003
Dosar nr. 44/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău, la 22 septembrie 1998, reclamanta P.V. a chemat în judecată pârâta SC F. SA Buzău, solicitând să se constate că în raport de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Fondul Proprietăţii de Stat şi P.C.F. Buzău şi între F.P.P. III Muntenia şi P.C.F. Buzău, numărul de acţiuni la care era îndreptăţită, faţă de sumele plătite şi de numărul certificatelor de proprietate depuse, era de 1500, nu de 235.
Judecătoria Buzău, prin sentinţa civilă nr. 453, pronunţată la 21 ianuarie 1999, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, care, prin sentinţa nr. 973, pronunţată la 23 decembrie 1999, în dosarul nr. 125/1999, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate, că reclamanta şi-a însuşit hotărârea Consiliului de Administraţie al P.C.F. cu privire la modul de distribuire a acţiunilor, a depus suma de bani şi certificate de proprietate aferente pentru 235 acţiuni şi, în procesele purtate cu societatea pentru plata dividendelor, a susţinut constant că dividendele sunt aferente unui număr de 235 acţiuni.
Sentinţa pronunţată de Tribunalul Buzău a fost atacată cu apel de ambele părţi.
Prin Decizia nr. 434, pronunţată la 8 mai 2000, Curtea de Apel Ploieşti a admis ambele apeluri, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, reţinând nulitatea expertizei efectuată în cauză.
Împotriva acestei decizii pârâta SC F. SA Buzău a declarat recurs.
Prin Decizia nr. 2533, pronunţată la 3 mai 2001 Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, reţinând că, în cauză, instanţa de apel trebuia să ceară expertului desemnat să răspundă la obiecţiunile formulate, fără să fie necesară trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanţe, a admis recursul pârâtei şi a trimis cauza aceleiaşi curţi de apel spre rejudecare.
Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 55, pronunţată la 25 noiembrie 2002, în dosarul nr. 958/2002, a admis apelul formulat de reclamanta P.V., a schimbat în tot sentinţa apelată şi a admis acţiunea reclamantei, constatând că aceasta are dreptul la un număr total de 3133 acţiuni, din care 2193 acţiuni F.P.S. şi 940 acţiuni F.P.P. şi mai are de achitat 3.224.903 lei contravaloare acţiuni F.P.S.
Apelul formulat de pârâtă, a fost respins, ca nefondat, iar aceasta a fost obligată la 9.453.683 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantei reclamante.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere concluziile expertizei tehnice, răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi, ca şi concluziile contraexpertizei efectuate la cererea societăţii pârâte.
Împotriva acestei decizii, ambele părţi au declarat recurs.
Reclamanta recurentă critică soluţia instanţei pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susţinând că Decizia instanţei de apel nu a răspuns la obiecţiunile formulate de ea la expertiză şi nu a avut în vedere Decizia nr. 924 a Tribunalului Buzău, prin care partea adversă era obligată să-i plătească dividende pentru anii 1994-1995.
La rândul său, societatea pârâtă critică expertizele efectuate în cauză şi, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7 – 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului său şi respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată şi ca inadmisibilă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de motivele invocate, se constată că recursurile ambelor părţi sunt nefondate.
Ambele părţi, deşi invocă motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., formulează de fapt critici la raportul de expertiză şi la raportul de contraexpertiză întocmite de expertul S.C.S., respectiv, Ş.T.
Instanţa de apel, având în vedere faptul că expertul M.I.., care a efectuat prima expertiză în cauză este necompatibil, a procedat corect dispunând numirea altui expert, încuviinţând pârâtei consilier tehnic, dispunând ca expertul să răspundă la obiecţiunile formulate de aceasta şi încuviinţând, la cererea aceleiaşi părţi, efectuarea unei contraexpertize, ale cărei constatări nu au contrazis expertiza iniţială.
În aceste împrejurări, cum nici unul din motivele de recurs invocate de părţi nu poate fi reţinut, se constată că Decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta P.V. şi pârâta SC F. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 55 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 268/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2682/2003. Comercial → |
|---|
