CSJ. Decizia nr. 2688/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2688/2003
Dosar nr. 6808/2001
Şedinţa publică din21 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. „P.A" SA Otopeni împotriva deciziei nr.659 din 27 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia Comercială.
La apelul nominal s-a prezentat intimata pârâtă SNTFM CFR „M." Bucureşti prin consilier juridic I. M., lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat susţinând că dreptul la acţiune a reclamantei este prescris, cu consecinţa menţinerii hotărârilor date în fond şi apel.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Societatea Comercială „R.F." SA a chemat-o în judecată pe pârâta SNTFM CFR" M."şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 85.373.924 lei reprezentând contravaloarea cantităţilor de combustibil constatate lipsă la destinaţie, cu motivarea că la recepţia mărfii din vagoanele sosite în staţia de destinaţie Bucureşti-Otopeni s-au constatat lipsuri conform procesului verbal de constatare şi documentelor de transport pe care le-a anexat în dovedirea pretenţiilor.
Tribunalul Bucureşti-secţia comercială, prin sentinţa nr.6235 din 19 octombrie 2000 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă cu motivarea că potrivit contractului de transport pârâta se legitimează procesual.
În ce priveşte prescripţia, instanţa de fond a apreciat în raport de prevederile art.92.6 din Regulamentul de transport că acţiunea este prescrisă prin împlinirea termenului de un an întrucât transporturile reclamate că au sosit cu lipsuri au fost eliberate la 19 august 1998, 10 februarie 1999 şi martie 1999.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti care, prin Decizia nr.659 din 27 aprilie 2001, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că termenul de prescripţie de un an s-a împlinit şi că transporturile în cauză nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art.92.2 şi 93.2 din Regulamentul de transport pentru a se reţine critica reclamantei potrivit căreia termenul în care pot fi valorificate pretenţiile cu privire la despăgubiri provenind din lipsurile la transport este de 2 ani.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs S.C." P. A." SA, cu respectarea termenelor prevăzute de art.301 şi 303 Cod procedură civilă.
Recurenta a invocat prevederile art.304 (9) (11) Cod procedură civilă şi a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză sunt vădit nelegale şi esenţial neîntemeiate întrucât s-au încălcat dispoziţiile art.83.4 alin. final din OG nr.41/1997, art.87.3 coroborat cu art.93.2, 93.2.3 din Regulamentul de transport.
În sprijinul acestor susţineri recurenta a motivat că la transporturile în cauză s-au constatat lipsuri considerabile pe care le-a reclamat administrativ, conform Regulamentului de transport, în termen de 3 luni şi, în fine, că pentru obţinerea despăgubirilor termenul de sesizare a instanţei era de doi ani.
Întrucât acest termen nu s-a împlinit, a mai susţinut recurenta, greşit s-a respins ca prescrisă acţiunea prin care a pretins 85.373.924 lei despăgubiri.
Faţă de motivele invocate S.C. Petrom Aviationa solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a litigiului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin criticile aduse deciziei pronunţată în apel, recurenta a invocat, în alţi termeni, două probleme de drept şi anume cea a termenului de prescripţie aplicabil cât şi cea a suspendării termenului de prescripţie pe perioada cuprinsă între data formulării reclamaţiei administrative şi cea a valorificării dreptului la acţiune în instanţă.
Pentru a răspunde la aceste probleme trebuie observat obiectul acţiunii care constă în despăgubiri pretinse ca urmare a lipsurilor constatate la transporturile sosite pe adresa destinatarei care s-a legitimat procesual cu contractul de transport (scrisorile de trăsură) şi contractul 106/1999.
„Acţiunea juridică contra căii ferate, care se naşte din contractul de transport, aparţine persoanei care posedă legitimaţia de călătorie sau scrisoare de trăsură, după caz..." dispune art.88 (1) din Regulamentul de transport. Reclamaţiile administrative rezultate din contractul de transport sunt obligatorii şi se adresează în scris în termenul de 3 luni de la datele prevăzute de art.92.4, 92.5 şi 93.3, în afara cazurilor prevăzute de art.92.1, 92.3 şi 93.2.
În speţă, reclamaţiile administrative pentru lipsurile constatate la transporturile efectuate în perioada 3 septembrie 1998- 8 martie 1999 s-au depus cu depăşirea termenului de 3 luni, socotit de la eliberarea transportului. În aceste condiţii reclamanta nu a beneficiat de efectele formulării reclamaţiilor în sensul că prescripţia nu a fost suspendată până la rezolvarea reclamaţiei conform art.92.6 din Regulamentul de transport.
Acţiunea în daune întemeiată pe răspunderea căii ferate, care izvorăşte din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an (art.93.1 RT). Acest termen se socoteşte din ziua în care a avut loc eliberarea mărfii şi, conform art.93.4 din acelaşi regulament, poate fi suspendat timp de 3 luni dacă se formulează în termenul legal reclamaţia administrativă.
Aşadar, în raport de cadrul procesual determinat de reclamantă şi de obiectul pricinii exerciţiul dreptului la acţiune se supune art.87.3, 93.1, 93.3.2 din Regulamentul de transport.
De la regula stabilită de art.93.1 din Regulamentul de transport privind termenul de prescripţie de un an sunt exceptate situaţiile enumerate la art.93.2.1, 93.2.2 şi 93.2.3 pentru care termenul este de doi ani, dar pentru că excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, recurenta se afla în situaţia de a face dovada intenţiei intimatei de a provoca paguba prin acţiune sau omisiune precum şi a acceptării urmărilor acestor fapte.
În consecinţă, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile din Regulamentul de transport privind termenul de prescripţie de un an şi tot corect a reţinut că acest termen nu a fost suspendat întrucât reclamaţiile administrative pentru transporturile în cauză nu au fost formulate în termen de 3 luni de la data eliberării transportului.
Întrucât nu sunt motive de modificare a deciziei pronunţată în apel conform art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul reclamantei S.C. „PA." SA Otopeni împotriva deciziei nr.659 din 27 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia Comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2686/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2689/2003. Comercial → |
|---|
