CSJ. Decizia nr. 2854/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2854/2003
Dosar nr. 1918/2002
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 40 din 14 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Arbitral, din cadrul Comisiei de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Braşov, a fost admisă cererea de arbitraj, astfel cum a fost precizată de reclamanta SC F. SA Braşov, în contradictoriu cu pârâta SC N.P. SA Sibiu, în sensul că a dispus rezilierea contractului de leasing imobiliar nr. 1556/1999, încheiat de părţi şi a constatat că pârâta a achitat integral debitul, după introducerea cererii de arbitraj. De asemenea, a obligat pârâta la achitarea, către reclamantă, a sumei de 6.023.570 lei, cu titlu de cheltuieli de arbitraj. Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul Arbitral a avut în vedere clauzele contractuale convenite de părţi şi care, în temeiul art. 969 C. civ., au putere de lege, obligând, potrivit art. 970 C. civ., la executarea de bună credinţă şi dând eficienţă art. 1020-1021 C. civ., care stipulează faptul că partea, în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat, are dreptul să-i ceară desfiinţarea, însă, a luat act de achitarea întregului debit, însă după introducerea petiţiei.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea din 16 martie 2001, având în consideraţie încheierea nr. 1319 din 1 martie 2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin care s-a admis cererea de strămutare, formulată de petenta SC N.P. SA Sibiu, în sensul că s-a dispus strămutarea procesului de la Curtea de Apel Braşov, la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, a scos cauza de pe rolul acestei instanţe şi a trimis-o spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 683 din 13 iunie 2001, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC N.P. SRL Sibiu, în contradictoriu cu pârâta SC F. SA Braşov şi, în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 1 din 10 ianuarie 2001, pronunţată în dosarul nr. 46/A/2000 a Tribunalului Arbitral din cadrul Comisiei de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Braşov. De asemenea, a fixat termen, în continuare, pentru judecarea în fond a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a apreciat că modul în care au avut loc dezbaterile în faza procesuală a arbitrajului s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ., deoarece procedura arbitrală trebuie să asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, echitate de tratament, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii. Astfel, la termenul din 14 decembrie 2000, când reclamanta şi-a transformat acţiunea dintr-o acţiune în constatare într-o acţiune în realizare, a fost încălcat dreptul la apărare, în sens material. În acest sens se consideră că încheierea dezbaterilor şi pronunţarea hotărârii arbitrale, înainte de a se fi dat cuvântul părţilor, cu privire la modificarea acţiunii reclamantei, constituie o încălcare a dreptului la apărare, ce atrage nulitatea hotărârii.
De asemenea, a fost încălcat principiul rolului activ al judecătorului, aplicabil şi procedurii arbitrale, deoarece la acelaşi termen, de 14 decembrie 2000, instanţa arbitrală avea obligaţia să pună, din oficiu, în discuţia părţilor posibilitatea modificării sau nu a acţiunii, aspectele de fapt şi de drept ce decurg din această împrejurare.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 806 din 22 mai 2002, a respins acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC F. SA Braşov împotriva pârâtei SC N.P. SA Sibiu.
Pentru a soluţiona, pe fond, în acest mod, cauza, instanţa a stabilit că nu sunt îndeplinite condiţiile admisibilităţii rezoluţiunii judiciare, reţinând că partea în culpă are posibilitatea, spre a evita rezoluţiunea sau rezilierea contractului, să execute prestaţiile datorate în tot timpul procesului. Faţă de data efectuării plăţilor, respectiv, anterior precizării de acţiune, s-a apreciat că, la momentul sesizării instanţei cu acţiunea precizată, nu erau îndeplinite condiţiile cerute de art. 1020 C. civ., pentru admiterea rezilierii judiciare a contractului de leasing, debitoarea SC N.P. SRL, îndeplinindu-şi integral obligaţiile de plată, ce decurg din contract.
Împotriva deciziei civile nr. 683 din 13 iunie 2001 şi a deciziei civile nr. 806 din 22 mai 2002, decizii pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs pârâta SC F. SA, care a criticat aceste hotărâri judecătoreşti, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs, în esenţă, sunt aduse critici sub aspectele că instanţa arbitrală a respectat dreptul la apărare şi principiul rolului activ al arbitrului, deoarece, la data de 14 decembrie 2000, în realitate, s-a efectuat o comunicare a acţiunii precizate, iar părţile, de comun acord, au solicitat începerea dezbaterilor, nici o parte nefiind vătămată în drepturile sale procesuale. De asemenea, în mod greşit, nu s-a dispus rezilierea contractului de leasing imobiliar, fiind probat că SC N.P. SA şi-a executat culpabil obligaţia principală de a plăti redevenţa, o parte din redevenţe au fost plătite în timpul procesului, iar în speţă, ne aflăm pe tărâmul răspunderii comerciale contractuale, unde culpa debitorului obligaţiei neexecutate se prezumă, iar termenul de graţie este interzis.
Intimata pârâtă SC N.P. SA Sibiu a formulat întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanţa judecătorească a fondului, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, a stabilit exact raporturile juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor, asumate reciproc, în cadrul contractului de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare cu nr. 1556/16 aprilie 1999, răspunderea care se instituie, în situaţia nerespectării clauzelor contractuale, precum şi dispoziţiile legale aplicabile litigiului de natură comercială.
Bine a apreciat instanţa judecătorească şi a dat eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ., prin aceea că întreaga procedură arbitrală trebuie să asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii arbitrale egalitatea de tratament, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, principii pe care Tribunalul Arbitral le-a nesocotit cu ocazia dezbaterilor, la termenul din 14 decembrie 2000, când reclamanta SC F. SA Braşov şi-a transformat acţiunea în constatare, iniţială, într-o acţiune în realizare. În acest context, era necesară exercitarea rolului activ al arbitrului, în sensul de a da cuvântul părţilor, cu privire la modificarea acţiunii, a posibilităţilor administrării de probe suplimentare în dovedirea şi combaterea acţiunii precizate, aspecte juridice noi, care decurg din această împrejurare, fiind necesar a fi reevaluate procedural.
Este pe deplin justificată şi probată cu acte, împrejurarea că pârâta a achitat, la data de 24 octombrie 2000 cu O.P. nr. 714, redevenţa restantă pentru luna mai, august şi septembrie, ulterior introducerii cererii arbitrale, situaţie recunoscută de reclamantă cu ocazia depunerii „precizărilor" aflate în dosarul nr. 46/A/2000 Tribunalul Arbitral.
Pentru aceste raţiuni juridice, corect s-a reţinut că partea în culpă are posibilitatea, spre a evita rezoluţiunea sau rezilierea contractului, să execute prestaţiile datorate pe tot parcursul procesului, în speţă, plata fiind efectuată anterior datei de 14 decembrie 2000, când a fost precizată acţiunea, iar dispoziţiile art. 1020 C. civ. devin astfel ineficiente.
Aceste argumentări juridice fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta SC F. SA, cu sediul în Braşov, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legale şi temeinice Decizia civilă nr. 683 din 13 iunie 2001 şi Decizia civilă nr. 806 din22 mai 2002, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC F. SA Braşov, împotriva deciziilor nr. 806 din 22 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, şi nr. 683 din 13 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2853/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2855/2003. Comercial → |
|---|
