CSJ. Decizia nr. 2855/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2855/2003
Dosar nr. 2069/2002
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 octombrie 1998, reclamanta M.K. a chemat în judecată pe pârâţii SC P.V. SRL Bucureşti, B.F. şi B.K., solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligaţi, în solidar, la plata sumei de 643.123.863 lei, reprezentând credit nerambursat, dobânda aferentă şi comisioane.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 559 din 4 februarie 1999, a admis în parte acţiunea, obligând la suma solicitată pe pârâţii SC P.V. SRL şi B.K.
A respins, totodată, acţiunea faţă de pârâtul B.F.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada acordării creditului de 220.000.000 lei, conform contractului de credit nr. 74/1995 şi a actului adiţional nr. 1 din 7 iunie 1995.
Creditul a fost garantat prin închirierea unui contract de garanţie imobiliară, proprietatea pârâţilor, persoane fizice, cât şi de B.K., în calitate de fidejusor.
În funcţie de calităţile pârâţilor în garantarea creditului, s-a apreciat că, potrivit art. 1663 C. civ., B.K. răspunde alături de beneficiarul creditului, în solidar.
Această soluţie a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 2838 din 19 noiembrie 1999.
Ca urmare a recursului declarat de reclamantă şi pârâţi, Curtea Supremă de Justiţie, constatând că instanţele au încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia civilă nr. 541 din 31 ianuarie 2002, a casat hotărârea criticată şi au trimis cauza, spre rejudecarea apelului, la aceiaşi instanţă.
În apel, după casare, prin Decizia civilă nr. 108 din 16 mai 2002, secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa civilă criticată, în sensul admiterii acţiunii şi faţă de pârâtul B.F.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, din interpretarea clauzelor contractului de credit, în raport cu prevederile art. 997, 981 şi 982 C. civ., rezultă că instanţa comună a părţilor contractante a fost în sensul că pârâtul B.F. a semnat contractul, în calitate de fidejusor, şi nu doar în calitate de reprezentant al societăţii comerciale, destinatar principal al împrumutului.
La data de 14 august 2002, pârâţii B.F. şi B.K. au declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile vizând motivele de nelegalitate şi netemeinicie, prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că, prin casarea deciziei Curţii de Apel, instanţa supremă nu a trimis cauza, spre rejudecare, la prima instanţă, fiind, în felul acesta, în imposibilitate de a promova apel împotriva instanţei de fond şi că, atât contractul de credit, cât şi actul adiţional au fost semnate de reprezentantul societăţii comerciale, iar B.K. nu a semnat actul adiţional şi nici nu a garantat împrumutul de 100.000.000 lei, iar contractul de ipotecă se referă la împrumutul de 120.000.000 lei.
De asemenea, se critică soluţia pronunţată faţă de B.F., precizând că nu a semnat acte din care să rezulte că a garantat, în nume propriu, împrumuturile acordate.
Recursul este fondat.
Actele dosarului relevă faptul că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, în primul ciclu procesual, au soluţionat cauza cu lipsă de procedură, fapt sancţionat de Curtea Supremă de Justiţie, care a trimis cauza spre rejudecare.
În apel, după casare, instanţa a omis să se pronunţe asupra apărărilor pe fond, formulate de pârâţii-recurenţi cu privire la împrumuturile acordate şi regimul juridic al garanţiilor date.
Au fost încălcate dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., în apel, după casare, nefiind respectate condiţiile în care s-a trimis cauza spre rejudecare.
Faţă de cele arătate, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis şi Decizia criticată va fi casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, care, soluţionând apelul, va avea în vedere criticile formulate de recurenţi, cu privire la creditele primite, modul de garantare a acestora şi calitatea în care au făcut-o, ţinând seama de dispoziţiile art. 296 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii B.F. şi B.K. împotriva deciziei nr. 108 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2854/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2857/2003. Comercial → |
|---|
