CSJ. Decizia nr. 2885/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2885/2003
Dosar nr. 2554/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1477 din 21 februarie 2001, reclamantul, Ministerul de Interne, a chemat în judecată pe pârâta SC E.A. SA, sucursala de distribuţie a energiei electrice Ilfov - Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 307.415.462 lei, din care 89.364.960 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 1158650 din 30 septembrie 1999, neachitată de pârâtă, iar 218.050.502 lei, reprezentând penalităţi de 15% din valoarea sumei datorată, conform art. 8 din contractul de prestări servicii nr. 89 din 25 februarie 1999, încheiat de părţi.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1177, pronunţată la data de 24 octombrie 2001, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant, reţinând, în motivare, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul nr. 89/1999, respectiv, nu a făcut dovada acordării asistenţei tehnice, instruirii personalului, asigurării pregătirii şi testării pentru exerciţii practice a personalului pe întreg teritoriul societăţii, conform art. 2 din contract.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, reclamantul a declarat apel, arătând că, în mod greşit, i-a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, deoarece, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) din OG nr. 60/1999, modificată, patronul care nu-şi poate îndeplini obligaţiile cu mijloace şi personal propriu, condiţii de prevăzute de art. 19 alin. (2) lit. b), e) şi h) din OG nr. 60/1999, este obligat să încheie contracte sau convenţii cu persoane fizice sau juridice din exteriorul societăţii, pentru asigurarea mijloacelor tehnice corespunzătoare şi personalul necesar intervenţiei în caz de incendiu, identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu de pe teritoriul agentului economic.
Prin motivele de apel formulate, reclamantul mai arată că a făcut dovada realizării prestaţiilor prin depunerea de înscrisuri semnate de pârâtă şi că aceasta nu a formulat nici o obiecţie în legătură cu modul în care reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiile pe timpul derulării contractului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 254/A din 28 mai 2002, a admis apelul reclamantului, Ministerul de Interne, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâta la 307.415.462 lei contravaloare factură şi penalităţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin notele şi procesele-verbale depuse în apel, reclamantul a făcut dovada prestării serviciilor datorate pârâtei.
Cu petiţia înregistrată la data de 11 octombrie 2002, pârâta SC F.D.F.E.E. SA Bucureşti, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 254/A din 28 mai 2002, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În drept, recurenta-pârâtă îşi motivează recursul în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs invocate, pârâta susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, şi anume, cele cinci devize, parte integrantă din contractul încheiat cu intimatul-reclamant, depuse la dosarul cauzei şi că acesta a efectuat câte două aplicaţii la două din punctele de lucru ale pârâtei, o singură aplicaţie la cel de-al treilea punct de lucru, iar la alte două nu a efectuat nici o aplicaţie, deci, nu şi-a executat prestaţiile la care s-a obligat prin contractul nr. 89/1999.
Referitor la penalităţi, recurenta arată că reclamantul nu este în drept să le solicite, deoarece nu şi-a executat prestaţiile contractuale.
Pentru motivele arătate, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi urmează să fie respins cu următoarea motivare.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, se constată că hotărârea este temeinică şi legală, instanţa de apel corect a interpretat actele depuse, şi anume, notele de control şi procesele-verbale din: 26 august 1999, 30 august 1999, 6 septembrie 1999, 8 septembrie 1999, 4 octombrie 1999, 20 octombrie 1999, 1 noiembrie 1999, 11 noiembrie 1999, 24 noiembrie 1999, 2 decembrie 1999, 8 decembrie 1999, cu care reclamantul a făcut dovada prestării serviciilor datorate pârâtei, conform contractului nr. 89 din 25 februarie 1999.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, referitor la penalităţile de întârziere, se constată că nu este întemeiat, penalităţile fiind datorate în temeiul art. 8 din acelaşi contract de prestări servicii încheiat de părţi.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, S.C. F.D.F.E.E. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 254/A din 28 mai 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2884/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 289/2003. Comercial → |
|---|
