CSJ. Decizia nr. 2957/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2957/2003
Dosar nr. 945/2002
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 august 2000, reclamanta SC M.R. SA Canada a chemat în judecată pârâta SC M.N. SA Deva, solicitând:
- rezoluţiunea contractului privind livrarea a 12 buc. sobe teracotă tip L. şi 15 buc. sobe teracotă tip D., livrate de pârâtă la 13 iulie 1997, necorespunzătoare calitativ şi repunerea părţilor în situaţia anterioară;
- plata daunelor în sumă de 12.298 dolari S.U.A., reprezentând preţ produse, cheltuieli de transport, asigurări, prestări servicii, taxe vamale şi taxe laborator.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 133 din 23 ianuarie 2001, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei şi la cheltuieli de judecată în sumă de 16.550.000 lei.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat, în formă simplificată, comandă urmată de executare, contractul de vânzare-cumpărare pentru 27 buc. sobe teracotă, exportate în Canada, contract supus normelor uniforme stabilite prin Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri, încheiată la Viena la 11 aprilie 1980, la care România a aderat, conform Legii nr. 24/1991.
Că, produsele livrate, conform facturii nr. 5015 din 31 iulie 1997 şi procesului-verbal de recepţie s-au dovedit, la verificarea firmei specializate – I.T.S. din Canada, necorespunzătoare calitativ, contravenind normelor de calitate transmise de vânzătoarea pârâtă.
Că, recepţia efectuată la livrarea produselor s-a referit la număr de produse şi aspect exterior, fără a se proceda conform standardului nr. 3/1997, respectiv, întocmirea de documente separate pe fiecare produs.
Calitatea produselor fiind necorespunzătoare, în temeiul art. 36 pct. 1din convenţia invocată, vânzătoarea răspunde faţă de cumpărătoare, astfel că datorează restituirea preţului încasat (5.340 dolari S.U.A.) transport (1.675 dolari S.U.A.) asigurări (196 dolari S.U.A.), prestări servicii (2.180 dolari S.U.A.) şi închiriere spaţiu, inspecţie, taxe vamale, taxe laborator I. (2.803 dolari S.U.A.).
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, prin care a criticat hotărârea instanţei de fond, susţinând că reclamanta este în posesia produselor şi s-a admis şi cererea de restituire a preţului, că greşit s-a analizat calitatea mărfii în raport cu standardele canadiene.
Că, marfa a fost recepţionată de cumpărătoare şi nu mai putea invoca vicii calitative şi că daunele cerute nu sunt în sarcina sa.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 796 din 16 noiembrie 2001, a respins apelul, ca nefondat, considerând că întemeiat instanţa de fond a admis rezoluţiunea contractului, restabilirea situaţiei anterioare şi suportarea de către pârâtă a tuturor cheltuielilor ocazionate reclamantei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâta-vânzătoare a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât:
- marfa a fost recepţionată la expediere, cantitativ şi calitativ, riscul deteriorării fiind în sarcina cumpărătoarei;
- deficienţele privind fisuri la îmbinare, ca urmare a transportului şi manipulărilor repetate, puteau fi remediate şi s-a oferit trimiterea unei echipe în acest sens, dar reclamanta a refuzat;
- rezoluţiunea contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară s-a făcut cu încălcarea Legii nr. 24/1991, respectiv, unilateral, în sensul că reclamanta este în posesia mărfii – dacă mai există – or, în acelaşi timp, i s-au admis şi pretenţiile pentru restituirea preţului şi a tuturor cheltuielilor care o priveau direct (licenţe de import, autorizaţii, formalităţi vamale).
Recursul este întemeiat, soluţiile pronunţate încălcând prevederile Legii nr. 24/1991, privind aderarea la Convenţia Naţiunilor Unite asupra normelor uniforme referitoare la vânzarea internaţională de mărfuri.
Vânzătoarea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia predării şi transferării proprietăţii mărfii către cumpărătoare la 31 iulie 1997.
La acea dată s-a încheiat procesul-verbal de recepţie, prin care delegatul firmei M.R. SA s-a declarat de acord cu cantitatea şi calitatea mărfii recepţionate, privind factura nr. 5015 din 31 iulie 1997.
Din momentul încărcării mărfii în containerul pus la dispoziţie de cumpărător şi predării mărfii primului transportator, cumpărătoarea nu mai poate reclama viciile aparente.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 24/1991, vânzătorul este răspunzător de orice lipsă de conformitate, care exista în momentul transmiterii riscurilor către cumpărător, chiar dacă această lipsă nu apare decât ulterior.
Fisurile reclamate de reclamanta-cumpărătoare sunt vicii aparente, or ele nu au existat la recepţionarea mărfii la expediere.
Din probele dosarului, nu rezultă când a ajuns marfa la destinaţie şi dacă verificarea s-a făcut la acea dată, la descărcarea din container, iar nu după câteva luni, timp în care nu se ştie unde a fost depozitată şi manipulările survenite.
Instanţele au ignorat prevederile art. 38 alin. (2) din legea menţionată, potrivit cărora, „cumpărătorul trebuie să examineze mărfurile sau să le supună examinării într-un termen cât se poate mai scurt, ţinând seama de împrejurări. În cazul în care contractul implică transportul mărfurilor, examenul poate fi amânat până la sosirea lor la destinaţie".
Or, reclamanta nu a probat că verificarea mărfii s-a făcut la ridicarea acesteia de la transportator.
În aceste condiţii, analiza I.T.S. din 22 decembrie 1997, care constată numeroase fisuri la îmbinări, emisie de fum şi creşterea temperaturii la cca. 125o C, nu este opozabilă vânzătoarei, întrucât, pe lângă faptul că nu rezultă identitatea mărfii cu cea expediată de la pârâtă, prelevarea probei (sobei) în condiţii de opozabilitate, este posibil ca deteriorările menţionate să influenţeze încălzirea produsului.
Ca urmare, sunt aplicabile prevederile art. 39 alin. (1) din lege, în sensul că, cumpărătorul este decăzut din dreptul de a se prevala de o lipsă de conformitate, dacă nu o denunţă vânzătorului, precizând natura defectului, într-un termen rezonabil, calculat din momentul când l-a constatat sau ar fi trebuit să-l constate.
Termenul de 2 ani, invocat de instanţă – art. 39 alin. (2) din lege - nu se referă la constatarea neconformităţii, care, după cum s-a arătat, trebuie efectuată la sosirea mărfii la destinaţie, conform art. 38 alin. (2), ci la formularea pretenţiilor.
Ca urmare, faţă de îndeplinirea obligaţiilor de către vânzătoare, cererea privind rezoluţiunea contractului este fără temei, culpa acesteia pentru deficienţele calitative invocate, nefiind probată. Admiţând rezoluţiunea şi dispunând repunerea părţilor în situaţia anterioară, oricum se impunea, în condiţiile în care reclamanta proba existenţa mărfii (după cca. 5 ani), ca aceasta să fie obligată să o predea vânzătoarei, dat fiind restituirea preţului, astfel că, şi sub acest aspect, soluţia este criticabilă.
Faţă de cele de mai sus, recursul urmează să fie admis, iar Decizia Curţii de Apel atacată să fie modificată în sensul admiterii apelului declarat de aceeaşi parte şi schimbând în tot sentinţa, Tribunalului Hunedoara nr. 133 din 23 ianuarie 2001, acţiunea să fie respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata-reclamantă urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 23.400.000 lei către recurenta SC M.N. SA Deva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, SC M.N. SA Deva, împotriva deciziei nr. 796/A/2001 din 16 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de aceeaşi parte şi schimbă în tot sentinţa civilă nr. 133 din 23 ianuarie 2001 a Tribunalului Hunedoara, în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC M.R. Canada, ca nefondată.
Obligă intimata la plata către recurentă a sumei de 23.400.000 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2956/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2960/2003. Comercial → |
|---|
