CSJ. Decizia nr. 2960/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2960/2003
Dosar nr. 167/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 7496 din 12 octombrie 2001, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Bucureşti şi a obligat pe pârâta A.P.A.P.S. la plata sumei de 192.600.000 lei, reprezentând cota de 60%, ce trebuia restituită din rata nr. 8, scadentă la 25 iulie 1998.
În motivarea acţiunii, se reţine că, la data de 18 iulie 1994, părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 381, prin care fostul F.P.S. a vândut pachetul de faţă de 70% din capitalul social deţinut la SC A. SA
Modalitatea de plată a preţului s-a stabilit prin art. 4 din contract, avans 20% din preţ, iar restul de 80% în 16 rate eşalonate de 2 ori pe an, începând cu 25 ianuarie 1995 şi până la 25 iulie 2001.
Cu privire la rata scadentă la 25 iulie 1998, în valoare de 321.000.000 lei, la care s-a adăugat dobânda aferentă, respectiv, 143.609.863 lei, s-a apreciat ca fiind aplicabil art. 8 din Legea nr. 55/1995, care ultraactivează, potrivit art. 4 alin. (2) din OUG 59/1997 şi art. 36 alin. (2) şi (4) din OUG nr. 88/1997, potrivit căruia, din sumele cuvenite F.P.S. pentru acţiunile vândute, se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziţia societăţilor comerciale o cotă de 60%, pentru stingerea datoriilor înregistrate în contabilitatea respectivei societăţii comerciale, pârâta fiind obligată, deci, la 192.600.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 158 din 31 ianuarie 2002, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, A.P.A.P.S., împotriva sentinţei.
Critica apelantei, cu privire la interpretarea art. 8 din Legea nr. 55/1995, a fost înlăturată, cu motivarea că acest articol se aplică şi ratelor exigibile după data intrării în vigoare a legii, chiar dacă contractul care le prevede a fost încheiat anterior acestui moment.
În art. 4 alin. (2) din OUG nr. 59/1997 se stabileşte doar destinaţia sumelor rezultate din privatizare, el neputând fi coroborat cu dispoziţiile art. 36 pct. 2 din OUG nr. 88/1997, se susţine în considerentele deciziei, apreciindu-se drept corectă interpretarea ce a fost dată de instanţa de fond.
Împotriva ambelor hotărâri, în conformitate cu art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al României a declarat recurs în anulare, apreciindu-se că acestea au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Aceasta, deoarece:
- legea în vigoare la data semnării contractului de vânzare-cumpărare a fost Legea nr. 58/1991, lege care nu prevedea nici un fel de facilităţi;
- prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 55/1995, care stipulau facilitatea cotei de 60% şi faptul că aceasta se aplică şi ratelor de rambursare ale creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S., care devin exigibile după această dată, au fost aprobate expres prin OUG nr. 59/1997, privind destinaţia sumelor încasate de F.P.S.
- prin OUG nr. 88/1997, privind penalizarea societăţilor comerciale s-au abrogat: Legea nr. 58/1991, Legea nr. 77/1994, Legea nr. 55/1995, cu modificările şi completările ulterioare;
- art. 4 din OG nr. 59/1997, stabileşte că sumele aferente ratelor scadente după intrarea sa în vigoare urmează regimul juridic stabilit de legea în vigoare la momentul semnării de către F.P.S. a respectivelor contracte de vânzare-cumpărare;
- art. 36 alin. (2) din OUG nr. 88/1997, prevede că sistemul de facilităţi, prevăzut de Legea nr. 55/1995, se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe;
- interpretând sistematic dispoziţiile legale, rezultă că, pentru contractul de vânzare-cumpărare, încheiat sub imperiul Legii nr. 58/1991, nu sunt aplicabile facilităţile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 55/1995, se susţine în motivarea recursului în anulare.
Recursul în anulare este fondat.
Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 55/1995 prevede că o cotă de 60% din sumele cuvenite F.P.S.-ului se lasă cu titlu gratuit la dispoziţia societăţilor comerciale privatizate pentru stingerea dobânzilor , iar alin. (2) prevede că această normă se aplică şi societăţilor comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a legii, dar numai pentru acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S., care devin exigibile după această dată.
La data scadenţei ratei, în speţă, 25 iulie 1998, nici art. 8 din Legea nr. 55/1995 şi nici legea care instituise facilitatea nu mai erau în vigoare.
Art. 8 a fost abrogat expres prin art. 5 din OGU. nr. 59 din 27 septembrie 1997, privind destinaţia sumelor încasate de F.P.S. în cadrul procesului de privatizare a societăţilor comerciale la care statul este acţionar, iar Legea nr. 55/1995, în întregul ei, a fost abrogată prin art. 44 din OUG nr. 88 din 23 decembrie 1997, privind privatizarea societăţilor comerciale.
Mai mult, art. 36 din OUG nr. 88/1997, precizează, fără echivoc, că sistemul de facilităţi privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziţia societăţilor comerciale privatizate, potrivit Legii nr. 55/1995, cu modificările ulterioare, se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Cum reclamanta a încheiat contractul cu F.P.S. la data de 18 iulie 1994, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, iar dispoziţia cu privire la aplicabilitatea facilităţii şi asupra ratei exigibile ulterior intrării în vigoare a Legii 55/1995, la contractele încheiate anterior acestei date a fost abrogată şi nu se regăseşte în norma art. 36 din OUG nr. 88/1997, Curtea constată că instanţa, cu încălcarea esenţială a legii, a soluţionat greşit cauza pe fond.
Prin urmare, Curtea va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General, va anula Decizia atacată, va admite recursul declarat de A.P.A.P.S., va schimba în tot sentinţa tribunalului şi va respinge acţiunea promovată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Anulează Decizia nr. 158 din 31 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Admite recursul declarat de A.P.A.P.S. Bucureşti, schimbă în tot sentinţa civilă nr. 7496 din 12 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, şi respinge acţiunea reclamantei SC A. SA Bucureşti, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2957/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2961/2003. Comercial → |
|---|
