CSJ. Decizia nr. 2984/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2984/2003
Dosar nr. 398/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.P.S. Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC M. SA Târgu Mureş, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.362.438.462 lei, reprezentând: 1.314.659.541 lei dividende datorate acţionarului F.P.S. pentru exerciţiul financiar al anului 1996, precum şi 1.047.778.921 lei daune-interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Prin sentinţa nr. 215 din 17 februarie 2000, Tribunalul Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acestuia suma de 1.314.659.541 lei, reprezentând dividende datorate prin exerciţiul financiar 1996, precum şi suma de 1.047.778.921 lei cu titlu de daune-interese moratorii.
Prin Decizia nr. 1/A din 9 ianuarie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei, împotriva sentinţei tribunalului, în litigiul cu reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, în calitate de succesoare de drept a fostului F.P.S. Bucureşti, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A admis în parte acţiunea, în ce priveşte daunele moratorii pe care le-a redus de la suma de 1.047.778.921 lei, la 312.062.316 lei, cu respingerea pentru restul pretenţiilor de 735.714.605 lei.
A menţinut dispoziţiile sentinţei, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.314.659.541 lei dividende, capăt de cerere principal neapelat.
În motivarea acestei soluţii, în ce priveşte daunele-interese moratorii, instanţa de apel a reţinut că acestea sunt datorate – raportate la calculul efectuat de pârâtă, în funcţie de dobânda la vedere, calcul care se cifrează la suma de 312.062.316 lei, din care: 233.563.732 lei pe perioada 1 octombrie 1997 – 7 aprilie 1998 şi 78.498.584 lei pe perioada 8 aprilie 1999 – 11 noiembrie 1999, sumă necontestată în principiu de apelantă.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs ambele părţi.
În recursul său, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti critică hotărârea instanţei de apel, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi cere modificarea în parte a acesteia, în sensul acordării daunelor moratorii în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată şi admis de instanţa de fond, respectiv, de 1.047.778.921 lei, sumă calculată în raport cu dobânda la depozit practicată de B.R.D. pentru depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Recurenta-reclamantă susţine astfel, că instanţa de apel a apreciat unilateral modul de cuantificare a daunelor, încălcând principiul disponibilităţii, cât şi pe cel al contradictorialităţii şi stabilind greşit atât procentul, cât şi perioada în care instituţia sa avea obligaţia virării banilor încasaţi din dividende / daune la bugetul de stat.
Pârâta îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 şi urm. C. proc. civ. şi solicită desfiinţarea în parte a deciziei curţii de apel, în sensul respingerii cererii reclamantei în ce priveşte obligarea sa la plata daunelor-interese moratorii.
Recurenta-pârâtă arată că, în mod greşit, s-a acordat reclamantei daune-interese moratorii în sumă de 312.062.316 lei, întrucât aceasta nu a făcut dovada existenţei legăturii de cauzalitate între dobânzile calculate (nici chiar la nivelul dobânzilor la vedere) şi prejudiciul pretins.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse, în conformitate cu considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În ceea ce priveşte recursul reclamantei.
Dobânda solicitată în cauză de reclamantă trebuie să reprezinte netăgăduit expresia daunelor interese moratorii datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin simpla întârziere a obligaţiei având ca obiect sumele de bani ce i se cuveneau, cu titlu de dividende, pentru exerciţiul financiar 1996.
De principiu, în astfel de obligaţii, în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor-interese moratorii este echivalent cu dobânda stipulată de părţi pe cale convenţională, iar în lipsa unei înţelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată.
În condiţiile în care, însă, nici părţile nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea lor se impune, conform art. 43 C. com., lipsa trebuie să fie suplinită pe cale judiciară, revenind instanţelor judecătoreşti evaluarea în concret a nivelului lor.
Se constată astfel că dobânzile practicate de societăţile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu-şi au temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă, numai în condiţiile existenţei unui contract de depozit.
Or, în speţă, reclamanta putea să pretindă daune numai la nivelul dobânzilor acordate de organele bancare pentru sumele existente în contul curent, şi anume, dobânda le vedere practicată de banca ce o deserveşte, respectiv, B.R.D., acestea fiind în cuantum de 312.062.316 lei, potrivit calculului depus la dosar de pârâtă şi necontestat în principiu de reclamantă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai sus arătate, criticile formulate de reclamantă în recurs apar ca fiind neîntemeiate şi vor fi respinse, ca atare.
Referitor la recursul pârâtei.
Conform prevederilor art. 43 şi 370 C. com., datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere şi nici ca reclamanta creditoare să facă dovada vreunui prejudiciu (art. 1088 C. civ.) sau a unei legături de cauzalitate între dobânzile calculate şi prejudiciul pretins, aşa cum greşit susţine recurenta-pârâtă.
Prin urmare şi criticile exprimate de pârâtă în recurs vor fi înlăturate, ca neîntemeiate.
În consecinţă, având în vedere că părţile nu au formulat nici un motiv de recurs, întemeiat, în baza dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., urmează a fi respinse ambele recursuri declarate în cauză şi se va menţine hotărârea pronunţată de curtea de apel, ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti şi pârâta SC M. SA Târgu Mureş, împotriva deciziei nr. 1/A din 9 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2980/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2993/2003. Comercial → |
|---|
