CSJ. Decizia nr. 3024/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3024/2003
Dosar nr. 9351/2001
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 iunie 2000, reclamantul, municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a chemat în judecată SC A.S. SRL Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să oblige pârâta la plata sumei de 70.960 dolari S.U.A., reprezentând cota minimă de profit garantat în valoare de 65 dolari S.U.A. şi penalităţi de întârziere în sumă de 70.895 dolari S.U.A., conform contractului de asociere nr. 232 din 19 august 1984. Totodată, reclamanta a solicitat să se dispună şi evacuarea pârâtei din spaţiul cu altă destinaţie situat în Bucureşti, sectorul 4.
Prin sentinţa nr. 8191 din 8 decembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pretenţiile pârâtei privesc sume de bani aferente perioadei septembrie 1994 – septembrie 1997. Ca atare, dreptul la acţiune al acesteia este prescris, în raport cu dispoziţiile Decretului nr. 167/1958.
Împotriva hotărârii primei instanţe, reclamantul a declarat apel, susţinând că instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 12 din decretul menţionat şi că s-a pronunţat numai implicit asupra celui de al doilea capăt de cerere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1236 din 20 septembrie 2001, a respins apelul, ca nefondat.
S-a reţinut că, în raport cu probele administrate, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost în mod corect admisă de prima instanţă.
Pe parcursul judecării în apel a cauzei, apelantei i s-a pus în vedere să depună un calcul desfăşurat al pretenţiilor, pentru a se putea aprecia asupra pretenţiei, în raport cu dispoziţiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, invocat de către aceasta.
Însă, reclamanta, prezentând nota dispusă, nu a detaliat pretenţia, cu referire la perioade de timp, iar din calculele prezentate nu se poate stabili calitatea pârâtei de debitoare a reclamantei.
Cât priveşte capătul de cerere privind evacuarea, apare ca neîntemeiat, câtă vreme din acţiunea formulată nu a fost precizat motivul pentru care se solicită evacuarea, reclamantul prezentând doar clauzele contractuale în temeiul cărora ar fi operat rezilierea de drept a contractului de asociere.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile formulate în recurs privesc neaplicarea legii, cu referire la art. 12 din Decretul nr. 167/1958, precum şi aprecierea eronată a probelor administrate, cu referire la majorarea pretenţiei în apel şi precizarea, în calculul desfăşurat, a datelor efectuării plăţilor prin ordine de plată.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privind pretenţii pentru suma de 1.674,02 dolari S.U.A., reprezentând penalităţi de întârziere calculate pe perioada iunie 1997 – septembrie 1999.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Pentru a statua asupra împlinirii termenului de prescripţie extinctivă, cu consecinţa pierderii dreptului de a obţine o hotărâre judecătorească, ca urmare a nesesizării în termen a instanţei de judecată, aceasta are obligaţia de a stabili natura raportului juridic litigios şi, în funcţie de acesta, să stabilească data naşterii dreptului la acţiune.
În acest sens, sunt întotdeauna de observat dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripţia începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune şi dispoziţiile art. 1886 C. civ., potrivit cărora nici o prescripţie nu poate a începe să curgă înainte de a se naşte dreptul la acţiunea supusă acestui mod de stingere.
În cauză, cu referire la primul capăt de cerere, instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni având ca obiect patrimonial, respectiv, plata cotei de asociere şi penalităţilor aferente.
Acest drept este supus termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. În discuţie fiind plăţi cu executare succesivă, sunt incidente şi dispoziţiile art. 12 din acelaşi act normativ.
Aşa cum rezultă din dosarul cauzei, reclamanta a învestit instanţa la data de 9 iunie 2000, cu depăşirea termenului de 3 ani, prin raportare la perioadele pentru care se susţine că pretenţiile sunt datorate.
Prin recurs, reclamantul solicită pretenţii aferente perioadei iunie 1997 – septembrie 1999, corespunzător precizării, în sensul majorării, acţiunii în apel.
Or, acţiunea reclamantei nu a fost soluţionată în fond, aceasta fiind respinsă pe excepţie.
Ca atare, calculul detaliat dispus de instanţa de apel, în raport cu dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., nu puteau privi pretenţii ulterioare celei precizate de situaţiile de calcul depuse la judecarea în fond a cauzei, reclamantul neaflându-se în situaţia prevăzută de art. 294 alin. (2) din acelaşi cod.
Totodată, cu referire la pretenţiile deduse judecăţii în primă instanţă, reclamantul nu contestă prescrierea dreptului la acţiune.
Ca atare, criticile formulate în recurs se constată a fi neîntemeiate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de către reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, Primăria municipiului Bucureşti, prin Primar General, împotriva deciziei nr. 1236 din 20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3022/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3029/2003. Comercial → |
|---|
