CSJ. Decizia nr. 3019/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3019/2003
Dosar nr. 3913/2001
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 august 2000, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA Bucureşti, reprezentată de Societatea de Servicii de Management Feroviar S.M.F. SA, a chemat în judecată SC C. SRL Bucureşti pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să oblige pârâta la plata sumei de 50.510.514 lei, reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate până la data de 15 februarie 2000, precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 3 februarie 1999, în calitate de transportator, a încheiat cu pârâta, în calitate de client, un contract de plată, centralizat în traficul internaţional de marfă, pentru plata tarifelor de transport şi accesorii, precum şi a eventualelor imobilizări pe parcursul C.F.R. rezultate din transportul mărfurilor în tranzit, import şi export.
Pentru încasarea valorii prestaţiilor efectuate, reclamanta a emis facturi, pârâta neefectuând plata, deşi termenul scadent a expirat.
Prin sentinţa nr. 7159 din 8 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
În motivarea acestei sentinţe, instanţa de fond a reţinut că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul menţionat, iar pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată aferente prestaţiilor de transport.
Împotriva hotărârii primei instanţe, pârâta a declarat apel, susţinând că, urmare a aprecierii eronate a probatoriului administrat în cauză, a fost obligată, la plata unei sume nedatorate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 512 din 27 martie 2001, a respins apelul, ca nefondat.
S-a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada încheierii contractului de plată centralizată în traficul internaţional de marfă, emiterii facturilor în vederea încasării valorii prestaţiilor şi însuşirea facturilor de către pârâtă. Ca atare, nefiind achitate în termen, în mod corect prima instanţă a obligat pârâta la plată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta SC C. SRL Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe motivele de modificare prevăzute de art. 304, pct. 7 şi 10 C. proc. civ.
S-a susţinut că pretenţia dedusă judecăţii nu este dovedită, că prevederile contractului au fost eronat interpretate, că sumele facturate nu sunt precizate sub aspectul conţinutului obligaţiei de plată.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în fond, respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În susţinerea pretenţiei depuse judecăţii, reclamanta a depus contractul nr. 1.1.b/136/1998 şi facturile nr. 2659226 din 29 aprilie 1999, 265996 din 19 mai 2000 şi 2664322 din 18 ianuarie 2000, emise în vederea încasării contravalorii prestaţiilor efectuate în favoarea pârâtei, în temeiul contractului menţionat. Facturile, privind contravaloarea imobilizărilor pentru transport, prevăzute în contract ca obiect al obligaţiei de plată, sunt confirmate de pârâtă.
Pârâta nu a contestat confirmarea facturilor menţionate.
Ca atare, în raport cu dispoziţiile art. 46 C. com., potrivit cărora factura acceptată constituie mijloc de probă, în mod corect acţiunea reclamantei a fost admisă.
Susţinerile pârâtei, în recurs, privind neprecizarea obiectului obligaţiei de plată în facturile emise de către reclamantă, precum şi faptul că Decizia pronunţată în apel ar conţine motive contradictorii, nu sunt confirmate de actele dosarului.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, constatând că criticile formulate nu sunt întemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă împotriva hotărârii pronunţate în apel, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 512 din 27 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia a V-a comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3018/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3021/2003. Comercial → |
|---|
