CSJ. Decizia nr. 3049/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3049/2003
Dosar nr. 7075/2000
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 20 iulie 1998, la Tribunalul Bucureşti, reclamanta SC G.M. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC R.A.D.E.T. SA, solicitând obligarea acesteia să efectueze racordarea la sistemul de măsurătoare centralizată a aparatului WSC 5 Landis & GYR, obligarea pârâtei la 20 milioane lei consum de energie facturat suplimentar.
Instanţa de fond, prin sentinţa civilă 4523 din 27 septembrie 1999, a respins ca, nefondată acţiunea, reţinând că montarea greşită a contorului nu s-a produs din vina pârâtei, căreia nu i se pot imputa lucrările efectuate de reclamantă, cu atât mai mult, cu cât aceasta a fost atenţionată asupra greşelilor de montaj.
Curtea de Apel Bucureşti, sesizată cu apelul declarat de reclamantă, prin Decizia civilă 868 din 17martie 2000, a admis cererea, a schimbat sentinţa atacată în sensul că a luat act de renunţarea la capătul de cerere privind racordarea contorului la sistemul de furnizare a energiei termice şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 208.762.920 lei, reprezentând despăgubiri pentru energia termică facturată greşit.
Curtea de apel a considerat că cererea de renunţare, făcută anterior intrării în dezbaterea fondului, era o manifestare de voinţă de care trebuia ţinut seama, iar cuantumul despăgubirilor calculate de expert, în sumă de 208.762.920 lei, a reprezentat agent termic facturat în plus şi s-a datorat montării greşite a contorului pe care pârâta a acceptat-o (în procesul-verbal de constatare din 3 noiembrie 1995).
Printr-o altă acţiune, înregistrată la Tribunalul Bucureşti la 20 iulie 2000, reclamanta R.A.D.E.T. S.A. a chemat în judecată pe pârâta SC G.M. SRL, pentru obligarea la plata consumului de energie termică neachitată şi a majorărilor de întârziere în valoare totală de 296.005.357 lei.
Tribunalul a respins şi această acţiune, prin sentinţa civilă 3449 din 30 aprilie 2001, soluţie menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă 181/A din 19 decembrie 2002.
Instanţele de fond au avut în vedere atât raportul de expertiză, cât şi soluţia pronunţată la 17 martie 2000.
Împotriva deciziilor astfel pronunţate, SC R.A.D.E.T. SA a declarat recurs.
Primul recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., critică Decizia 868 din 17 martie 2000, întrucât greşit a luat act de renunţarea la primul capăt de cerere, fără învoirea celeilalte părţi, iar datele avute în vedere de expertiză sunt ipotetice, pentru că, la momentul administrării probei, contorul nu se mai afla în instalaţie, aşa încât nu putea analiza consumul înregistrat suplimentar.
Decizia nr. 181/A din 19 decembrie 2002 este criticată de recurentă pentru nepronunţarea asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, şi anume, expertizele efectuate. Din aceste probe nu rezultă efectuarea plăţilor, iar instanţa de apel a ajuns la un rezultat care nu concordă cu calculele expertizelor.
Apreciind asupra condiţiilor privind întrunirea cauzelor, Curtea a dispus conexarea dosarelor, constatând strânsa legătură între obiect şi cauză.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru considerentele ce se vor expune.
Dispoziţiile art. 246 C. proc. civ. dau dreptul reclamantului – prin aplicarea principiului disponibilităţii – să renunţe la judecată sub rezerva distincţiilor prevăzute de textul menţionat.
Depistarea reclamantului s-a realizat, la 28 iunie 1999, după intrarea în dezbaterea fondului, dar instanţa a repus cauza pe rol, astfel încât dezbaterile asupra fondului s-au amânat pentru termenul din 20 septembrie 1999.
În aceste condiţii, dezbaterile au fost incluse la ultimul termen de judecată, când părţile au pus concluzii pe fond, iar renunţarea la un termen anterior dădea dreptul pârâtului la cheltuieli de judecată, conform dispoziţiilor art. 246 alin. (3) C. proc. civ.
Referitor la consumul de energie termică, concluziile raportului de expertiză au format convingerea instanţei asupra situaţiei de fapt, iar menţiunile făcute fac dovada până la înscrierea în fals, deoarece experţii lucrează în calitate de delegaţi ai instanţei. Efectuarea raportului unui specialist a fost considerată utilă pentru faptul că în instalaţie nu se mai afla montat contorul, analiza acestui aspect fiind atribuită expertului.
Critica asupra expertizei contabile nu este justificată, expertul efectuând calculele şi ţinând cont de suma facturată (350.924.508 lei) faţă de cea reală (142.161.980 lei) fără a fi relevant – în raport cu obiectul acţiunii – dacă diferenţa a fost sau nu restituită.
Raportul de expertiză stabileşte că, începând cu luna aprilie 1998, R.A.D.E.T. a întrerupt furnizarea de agent termic, situaţie faţă de care nu se poate cere efectuarea de plăţi.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate împotriva deciziilor 868 din 17 martie 2000 şi 181/A din 19 decembrie 2002, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile conexate declarate de R.A.D.E.T. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 868 din 17 martie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, şi a deciziei nr. 181 A din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3029/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3050/2003. Comercial → |
|---|
