CSJ. Decizia nr. 3050/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3050/2003
Dosar nr. 3198/2001
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 707 din 02 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Vaslui, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA Bârlad, în contradictoriu cu pârâţii, Inspectoratul Şcolar judeţean Vaslui şi Grupul Şcolar Industrial Al.I.C. Bârlad.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu adresele nr. 14443 din 19 noiembrie 1999 şi nr. 14515 din 22 noiembrie 1999, (dosar cauză) reclamanta a precizat că beneficiarul serviciilor, Grupul Şcolar Al.I.C. a achitat parţial facturile restante, şi anume, suma de 75.000.000 lei cu O.P. nr. 332 din 12 noiembrie 1999, rămânând de plată sumele de 28.721.021 lei, reprezentând contravaloare servicii, 41.878.380 lei penalităţi de întârziere şi 6.176.988 lei cheltuieli de judecată. De asemenea, cu adresele nr. 1301 din 25 septembrie 2000, Grupul Şcolar Industrial Al.I.C. Bârlad a comunicat situaţia alimentărilor cu credite – Buget local 1999. Astfel, în temeiul art. 167 alin. (2) din Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, republicată, finanţarea cheltuielilor de funcţionare, întreţinere şi reparare a unităţilor din învăţământul preuniversitar, precum şi a bazei didactico-materiale, este asigurată prioritar de către Consiliile Locale din bugetele locale, precum şi din resursele proprii ale respectivelor unităţi, iar decontarea cheltuielilor alocate din bugetele locale se face de către Consiliile Locale, în baza documentaţiei prezentate de unităţile şcolare.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia comercială nr. 72/A din 19 februarie 2001, a admis apelul introdus de SC R. SA Bârlad, împotriva sentinţei nr. 707 din 02 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Vaslui, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite capătul de acţiune privind penalităţile de întârziere, formulat de reclamanta SC R. SA Bârlad, în contradictoriu cu pârâta, Inspectoratul Şcolar Vaslui – Grupul Şcolar Industrial Al.I.C. Bârlad, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 41.878.380 lei cu titlu de penalităţi de întârziere. De asemenea, a fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate, în sensul că a respins, ca rămas fără obiect, capătul de acţiune privind contravaloarea energiei electrice, energiei termice, gazelor naturale, apei şi locaţiei de post telefonic. A fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 6.176.288 lei cheltuieli de judecată la fond şi 2.617.002 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că în contractele perfectate între părţi, prin care reclamanta furniza pârâtei energie electrică, termică, gaze naturale, apă şi servicii post telefonic către Grup Şcolar Industrial Al.I.Cuza, facturile aferente, în valoare totală de 103.721.021 lei, au fost achitate cu întârziere de beneficiară. Având în vedere că, în aceste contracte, a fost stipulată o clauză penală, constând în plata penalităţilor de 0,15% în caz de întârziere în plata preţului mărfii şi serviciilor livrate, apar întemeiate pretenţiile referitoare la plata sumei de 41.878.380 lei, reprezentând penalităţi de întârziere. A fost înlăturat, ca lipsit de relevanţă în cauză, faptul că pârâta nu ar dispune de venituri proprii, fiind dependentă de fondurile primite de la bugetul local, faţă de principiul instituit prin articolul 969 C. proc. civ., coroborat cu clauza penală, inserată de părţi în convenţia ce face obiectul cauzei.
Împotriva deciziei comerciale nr. 72/A din 19 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a declarat recurs pârâtul, Inspectoratul Şcolar al judeţului Vaslui, care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în esenţă, să se constate că, în mod greşit, a fost obligat Inspectoratul Şcolar al judeţului Vaslui la plata penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată, deoarece între acesta şi SC R. SA Bârlad nu au existat raporturi contractuale, toate contractele în speţă fiind încheiate cu Grupul Şcolar Industrial Al.I.C. Bârlad, unitate care are personalitate juridică, fiind invocate, ca temei de drept, dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 11 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă, SC R. SA Bârlad, a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Greşit a apreciat instanţa de apel, atunci când a obligat pârâtul, Inspectoratul Şcolar judeţean Vaslui - Grupul Şcolar Industrial Al.I.C. Bârlad, la plata penalităţilor de întârziere pentru facturile achitate cu întârziere, motivând că nu prezintă importanţă în cauză faptul că pârâta nu dispune de venituri proprii, fiind dependentă de fondurile primite de la bugetul local.
De necontestat că reclamanta, SC R. SA Bârlad, în calitatea sa de furnizor pentru livrare apă, energie electrică, energie termică, gaze naturale şi locaţiunea unui post telefonic, a încheiat, în cursul anului 1996, contracte cu beneficiarul, Grupul Şcolar Industrial Al.I.C. Bârlad, unitate cu personalitate juridică, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, modificată prin Legea nr. 151/1999.
Relevanţa juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă actele depuse de părţi şi cadrul juridic conferit de dispoziţiile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată în M.Of., Partea I nr. 606 din 10 decembrie 1999 şi care, în art. 167 alin. (2), în mod imperativ reglementează că finanţarea cheltuielilor de funcţionare, întreţinere şi reparare a unităţilor din învăţământul preuniversitar, precum şi a bazei didactico-materiale, cu excepţia celor cuprinse la alin. (4) şi (5), este asigurată prioritar de către consiliile locale din bugetele locale şi din resursele proprii ale respectivelor unităţi, iar decontarea cheltuielilor alocate din bugetele locale se face de către consiliile locale în baza documentaţiei prezentate de unităţile şcolare.
Dându-se eficienţă juridică acestor aspecte invocate anterior, urmează a admite recursul promovat de pârâtul, Inspectoratul Şcolar al judeţului Vaslui, împotriva deciziei comerciale nr. 72 din 19 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în sensul că modifică Decizia criticată şi respinge apelul declarat de reclamanta, SC R. SA Bârlad, împotriva sentinţei civile nr. 707 din 02 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, Inspectoratul Şcolar al judeţului Vaslui, împotriva deciziei nr. 72 din 19 februarie 2001 a Curţii de Apel Iaşi.
Modifică Decizia şi respinge apelul declarat de reclamanta, SC R. SA Bârlad, împotriva sentinţei nr. 707 din 2 octombrie 2000 a Tribunalului Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3049/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3051/2003. Comercial → |
|---|
