CSJ. Decizia nr. 3054/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3054/2003
Dosar nr. 9401/2001
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 551/C din 27 aprilie 2001, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M.&T. W.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, împotriva pârâtei SC D. SA (actualmente SC R.P.O. SA) cu sediul în Constanţa, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 502.000.000 lei, contravaloare marfă, fiind respinse restul pretenţiilor şi obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 25.000.000 lei, cheltuieli parţiale de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul nr. 8993 din 04 decembrie 1997, încheiat între părţi, pârâta s-a obligat să presteze, în favoarea reclamantei, diferite operaţiuni portuare, respectiv transbord direct şi transbord indirect, operaţiuni care presupuneau recepţionarea mărfii, în vederea executării lor, în condiţiile în care convenţia părţilor nu cuprindea clauze cu privire la preluarea mărfii şi eventuale răspunderi. Expertiza contabilă, efectuată în cauză, a relevat o lipsă de 196,013 tone fier vechi, determinată de culpa pârâtei, care nu a evidenţiat în contabilitate cantitatea preluată pentru operare, încălcând dispoziţiile legii contabilităţii şi creând, astfel, posibilitatea de a dispune, cu privire la marfă, fără nici un control. Deoarece, prin convenţia încheiată, părţile nu au stabilit nici o clauză cu privire la eventualele daune-interese, moratorii sau compensatorii, cererea reclamantei pentru plata sumelor cu acest titlu nu este fundamentată.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 562/Ap din 26 octombrie 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta SC M.&T. W.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 551/C din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi a respins apelul declarat de pârâta SC R.P.O. SA Constanţa (fosta SC D. SA) împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care a menţinut-o.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că apelul reclamantei nu a fost timbrat, deşi i s-a pus în vedere reprezentantului societăţii să depună taxa judiciară de timbru, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 146/1997.
Apelul pârâtei a fost respins, cu argumentarea că, indiferent de motivul staţionării mărfii pe dană, pârâta poartă răspunderea pentru integritatea mărfii pe această perioadă şi, asumându-şi expres calitatea de depozitar, nu mai poate invoca uzanţele portuare, care, de altfel, în dreptul comercial român, nu sunt izvoare normative. Cu privire la răspunderea operatorului portuar pentru lipsurile cantitative, se constată că, deşi în contractul scris, care este redactat sumar, nu se prevede aspectul depozitării mărfii, pârâta a făcut menţiunea pe avizele de însoţire „marfă în custodie", ceea ce înseamnă că şi-a însuşit calitatea de depozitar, deci şi obligaţiile care rezultă din această calitate.
Împotriva deciziei nr. 562/Ap din 26 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs pârâta SC R.P.O. SA Constanţa, care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că a fost respinsă cererea de efectuare a unei expertize de specialitate, expertiza contabilă efectuată a fost deficitară, s-a apreciat greşit că a fost asumată calitatea de depozitar pentru toată cantitatea de marfă, este eronată opinia că nu pot fi luate în considerare uzanţele portuare, refuzul nejustificat, privind obligarea reclamantei de a depune bilanţurile contabile pe anul 1998, precum şi greşita apreciere că au fost încălcate dispoziţiile legii contabilităţii, fiind invocat ca temei de drept art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit, cu exactitate, adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor reciproce, conform contractului nr. 8993 din 04 decembrie 1997, prin care pârâta s-a obligat să presteze, în favoarea reclamantei, diferite operaţiuni portuare bine determinate, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă.
Bine motivat şi amplu argumentat, instanţa de apel s-a pronunţat asupra tuturor cererilor părţilor, cu trimitere la probele administrate în cauză.
Relevanţa juridică maximă, în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept, o au actele depuse de părţi şi raportul de expertiză contabilă, întocmit de expertul contabil J.A., din care reiese că reclamanta a suferit un prejudiciu de 196,013 tone fier vechi, deoarece, prin aplicarea pe avizele de însoţire a mărfii a ştampilei SC D. SA – marfă în custodie, pârâta şi-a asumat integral prevederile Legii gestiunii bunurilor şi a Legii nr. 82/1991 – Legea contabilităţi.
Deşi, iniţial, prin precizările depuse de pârâtă, conform încheierii de şedinţă din 15 februarie 2000 a Tribunalului Braşov, aceasta a considerat că o expertiză contabilă nu se impune în soluţionarea cauzei, a formulat totuşi trei obiective, care au fost avute în vedere de expertul desemnat şi la care s-a răspuns cu multă claritate.
În soluţionarea cauzei, instanţele au dat dovadă de rol activ, deoarece, instanţa de fond a admis obiecţiunile formulate de pârâtă, prin încheierea de şedinţă din 26 septembrie 2000, iar după depunerea raportului de expertiză contabilă suplimentară, la termenul din 17 ianuarie 2001, a invocat, în şedinţă publică, pe expertul J.A. pentru a susţine oral răspunsul la obiecţiunile formulate. Numai în acest context a fost respinsă, bine justificat, efectuarea unei noi expertize, expertul contabil desemnat răspunzând cu înaltă precizie şi deplin profesionalism la toate obiectivele expertizei dispuse şi la toate obiecţiunile formulate, concluziile sale fiind fundamentate şi corelate cu actele depuse de părţi.
De necontestat că diferenţele rezultate în minus după încărcarea fierului vechi în vapoare sunt în sarcina beneficiarului din avizele de expediţie, cu menţiunea „marfă în custodie", aspect care semnifică că pârâtei îi revine întreaga răspundere pentru prejudiciul cauzat reclamantei.
Dându-se eficienţă juridică acestor argumentări, care fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de pârâta SC R.P.O. SA Constanţa, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând, ca legală, şi temeinică Decizia nr. 562/Ap din 26 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC R.P.O. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 562 din 26 octombrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3053/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3055/2003. Comercial → |
|---|
