CSJ. Decizia nr. 3135/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3135/2003
Dosar nr. 2018/2002
Şedinţa publică din 23 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 532 din 29 ianuarie 1998, reclamanta SC O.R. SA a solicitat obligarea pârâtei SC H.I.E. SA la plata sumei de 140.491,26 dolari S.U.A., cât şi cheltuielile de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul nr. 10 din 4 iulie 1996, prin care reclamanta se obliga să livreze pârâtei instalaţie şi tehnologie de montaj, respectiv, o moară cu capacitate de 30 tone pe zi, iar cumpărătorul trebuia să achite contravaloarea de 2.175.399 dolari, însă, deşi a primit utilajul, nu a achitat integral preţul.
Printr-o acţiune conexă SC H.I.E. SA a solicitat rezoluţiunea contractului pentru vicii ascunse şi obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 280.604 dolari S.U.A. datorie, cât şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7923 din 29 noiembrie 2000, a respins acţiunea principală, a admis cererea conexă şi a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 10 din 4 octombrie 1996.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 280.604 dolari S.U.A., în echivalent lei la data plăţii către pârâtă, cât şi la 23.882.889 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că moara prezenta vicii ascunse, ce determinau obţinerea de făină intermediară şi nu albă, neasigurându-se nici parametrii cantitativi.
Apreciindu-se că nu au fost respectate condiţiile contractuale, s-a dispus rezoluţionarea, contractului cu obligarea corelativă a pârâtei de a restitui sumele încasate cu titlu de preţ.
Decizia a fost atacată cu apel de reclamantă, susţinându-se că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, obligând la plata în echivalent lei la data plăţii şi a obligat la 280.604 dolari S.U.A., deşi, în cererea precizată, se menţiona că se cere echivalentul sumei de 224.622 dolari S.U.A.
Se mai arată că instanţa dispune greşit rezoluţiunea unui antecontract, deşi, în cauză, este vorba de un contract care a şi fost executat în parte, iar hotărârea apare ca nemotivată, iar pretenţiile sunt nedovedite.
Pe fond, reclamanta susţine că soluţia de desfiinţare a contractului este greşită, întrucât, din probe, rezultă că un singur parametru nu era atins, şi anume consumul de energie electrică, dar că, neadmiţându-se o nouă expertiză, această problemă a rămas neelucidată.
Instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize şi s-au administrat alte probe cu acte.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 128 din 18 iunie 2002, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa şi a admis acţiunea principală, a obligat pârâta la plata sumei de 9604,43 dolari S.U.A penalităţi la comisionul de risc, 120.077 dolari S.U.A. dobândă la credit, 3809,83 dolari S.U.A penalităţi la dobândă şi 45.793.563 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea conexă şi obligată pârâta la 122.276.856 lei cheltuieli de judecată.
S-a apreciat că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut în raport de cererea precizatoare şi că doar terminologia instanţei de fond este greşită, cu privire la încheierea unui antecontract, în realitate, între părţi încheindu-se un contract.
Hotărârea nu a fost considerată ca nemotivată numai pentru faptul că nu era motivată astfel cum ar fi dorit reclamanta.
În ceea ce priveşte îndeplinire obligaţiilor asumate de părţi, instanţa de apel a considerat ca având o importanţă redusă diferenţa de energie electrică stabilită ca parametru funcţional şi consumul real, însuşindu-şi opinia expertului potrivit căreia, diferenţele rezultă din modurile diferite de exprimare a consumului de energie electrică, fiind, astfel, exprimate în contract în două modalităţi ireconciliabile şi fiecare parte utilizând criteriile care îi convin.
S-a considerat că trebuie interpretată clauza în favoarea celui care se obligă, tocmai pentru că există dubii.
Se mai arată că, poate fi corectat consumul de energie electrică, dacă se va introduce în componentele morii o baterie de condensatori, astfel că defecţiunile tehnice reţinute nu sunt de natură să împiedice funcţionarea morii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susţinând că soluţia de respingere a cererii de rezoluţiune a contractului este greşită, bazându-se pe o interpretare eronată a actului dedus judecăţii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi a contractului ca lege a părţilor, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că este greşită interpretarea instanţei că, în speţă, este o convenţie de vânzare când, în realitate, părţile au încheiat doar un antecontract, deoarece furnizorul a oferit spre livrare, şi nu a livrat, o moară care urma a fi predată în condiţiile de calitate specificate în anexa B, respectiv, cu omologarea care să demonstreze că instalaţia este corespunzătoare.
Bazându-se pe expertizele dispuse în cauză, recurenta consideră nelegală hotărârea întrucât, potrivit art. 1352 C. civ., vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului, ce constau în aceea că moara nu asigură toţi parametrii proiectaţi, respectiv are un consum mult mai mare de energie electrică, indiferent de varianta care s-ar accepta: 91,13 kw/h/to (cum rezultă din expertiza făcută de I.D.) sau 189,13 kW/h/to de grâu măcinat.
Recurenta subliniază că un alt defect este şi calitatea făinii rezultate, care este intermediară şi nu albă, şi care ar produce dificultăţi la valorificare, cât şi diminuarea veniturilor pârâtei.
Nici motivarea instanţei de apel că deficienţele pot fi remediate nu sunt acceptabile pentru recurentă, demonstrând nelegalitatea soluţiei de a fi obligată să plătească o instalaţie care are nevoie de noi intervenţii încă din perioada de probe.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte interpretarea convenţiei se constată critica neîntemeiată.
Chiar dacă art. 11 pct. 4 din contract prevede că predarea se face cu omologarea instalaţiei, această prevedere vizează tocmai garanţia pentru vicii şi nu modifică voinţa părţilor de a vinde şi, respectiv, de a cumpăra.
Moara a fost predată, adică instalată, ceea ce înseamnă că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de predare, numai că urmează a se constata ce fel de utilaj a predat.
Viciile ascunse îndreptăţesc cumpărătorul să ceară desfiinţarea contractului ca o neexecutare culpabilă a acestuia, dacă diminuează întrebuinţarea atât cât se poate presupune că bunul nu ar fi fost cumpărat sau nu s-ar fi plătit acelaşi preţ, astfel cum stabilesc dispoziţiile art. 1353 C. civ.
Recurenta a încheiat contractul pentru a obţine făină de calitate bună şi cu un consum de energie electrică, astfel cum a fost prevăzut de 75 kWh/to grâu măcinat.
Legea prevede că vicierea se verifică de instanţă, dar nu poate fi ignorată poziţia cumpărătorului în aprecierea viciului pentru că acesta plăteşte preţul.
Dacă moara produce, conform expertizelor, făină intermediară în loc de făină albă şi energia electrică pe care o consumă este mai mare decât cea prevăzută de părţi în contract, este cert că întrebuinţarea acesteia diminuează beneficiile cumpărătorului, astfel că acesta nu mai are interes să o cumpere la preţul stabilit.
Nu poate fi obligat cumpărătorul să preia un bun cu asemenea vicii şi nici să accepte o încercare de remediere a viciilor, deşi doar pentru unul dintre acestea s-a sugerat că s-ar putea încerca o soluţie tehnică.
Culpa vânzătorului este certă – acesta a livrat şi instalat o moară care nu atinge parametrii cantitativi şi calitativi prevăzuţi în contract.
Soluţia legală este cea prevăzută de art. 1020 - 1021 C. civ., respectiv, rezoluţiunea.
Neaplicând soluţia legală la situaţia de fapt, ce rezultă din probele administrate, instanţa de apel a pronunţat o decizie greşită.
Urmează ca, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să se admită recursul pârâtei.
Se va modifica Decizia şi va fi respins, ca nefondat, apelul reclamantei, menţinându-se hotărârea instanţei de fond.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va fi obligată intimata la plata sumei de 81.062.313 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC H.I.E. SA împotriva deciziei nr. 121 A din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti , modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul reclamantei SC O. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 7923 din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti.
Obligă intimata SC O. SA Bucureşti să plătească recurentei SC H.I.E. SA suma de 81.062.313 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3129/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3136/2003. Comercial → |
|---|
