CSJ. Decizia nr. 3136/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3136/2003
Dosar nr. 131/2003
Şedinţa publică din 23 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 decembrie 2000, reclamantul, C.R.E.D.I.D.A.M., a chemat în judecată pe pârâta SC D.T.V.R.P. Focşani, prin precizările din 31 ianuarie 2001, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună:
1. obligarea pârâtei către C.R.E.D.I.D.A.M. la plata remuneraţiei unice, reprezentând drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi a pct. 3 din Anexa nr. 1 a HG nr. 71/2000, pentru aprobarea metodologiilor privind utilizările prestaţiilor artistice muzicale fixate pe fonograme şi a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme, începând cu 1 ianuarie 2000 şi până la soluţionarea litigiului;
2. reactualizarea sumei în funcţie de indicele de inflaţie şi dobânda practicată de B.C.R. la depozitele în lei pe 12 luni, pentru persoanele juridice.
3. obligarea pârâtei de a obţine din partea C.R.E.D.I.D.A.M. autorizaţia sub formă de licenţă neexclusivă prevăzută de art. 130 alin. (1) lit. a) Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi de pct. 1 din „anexa nr. 1 a HG nr. 71/2000";
4. obligarea pârâtei să pună la dispoziţia C.R.E.D.I.D.A.M. lista cuprinzând toate prestaţiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni, începând cu 1 ianuarie 2000, conform dispoziţiilor prevăzute de pct. nr. 7 din anexa nr. 1 a HG nr. 71/2000.
5. obligarea pârâtei să publice în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala ei hotărârea instanţei de judecă;
6. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 24 din 15 februarie 2001, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că pârâta a achitat reclamantei, ulterior introducerii acţiunii, cu ordinul de plată nr. 31 din 17 ianuarie 2001, suma de 6.029.152 lei, astfel că au fost menţinute capetele de cerere 3, 4 şi 6 din acţiune.
Instanţa a reţinut, ca neîntemeiate, cererile pentru obligarea pârâtei la obţinerea autorizaţiei sub formă de licenţă neexclusivă, conform art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, întrucât aceasta urmează să se facă prin acordul părţilor, în schimbul plăţii unei remuneraţii.
De asemenea, şi comunicarea listei cuprinzând prestaţiile transmise în emisiuni sau înregistrate, constituie obligaţii ce trebuiesc convenite de părţi, în temeiul unor raporturi contractuale.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei menţionate a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 41/A din 22 mai 2001, reţinându-se că eliberarea licenţei urmează a se face prin încheierea unui contract între părţi şi că, de altfel, în acest sens, reclamanta a şi emis către pârâtă un proiect de contract.
În ce priveşte necomunicarea listei cu prestaţiile contractuale, aceasta poate constitui contravenţie sau infracţiune.
Prin recursul declarat împotriva acestei ultime hotărâri, întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanta a susţinut următoarele critici:
- instanţa urma să oblige pârâta la semnarea contractului de licenţă neexclusivă, având în vedere că pârâta refuză semnarea autorizaţiilor emise după achitarea remuneraţiei în speţă. Instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, care sunt imperative şi impun utilizatorilor obligaţia obţinerii autorizaţiilor sub forma de licenţă neexclusivă.
- greşit s-a respins şi cererea de obligare a pârâtei la comunicarea listei prestaţiilor muzicale transmise, întrucât legiuitorul, prin Legea nr. 8/1996, nu a impus calea contractuală, ci, prin art. 130 alin. (1) lit. i), s-a prevăzut dreptul de a solicita utilizatorilor comunicarea de informaţii, de documente indispensabile pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor.
- întrucât parte din pretenţii s-au achitat după prima zi de înfăţişare (1.088.479 lei) pârâta datora cheltuieli de judecată.
Prin notele scrise depuse şi oral în şedinţa din 20 mai 2003, reclamanta a susţinut excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei de către secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie, cauza având natură civilă, fiind întemeiată pe Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor.
Curtea a respins excepţia invocată, reţinând calitatea de comerciant a uneia dintre părţi (art. 56 C. com.) şi faptul că litigiul nu are ca obiect dreptul de autor asupra operei, ci drepturile derivând din difuzarea, precum şi emiterea unor acte, autorizaţii, liste de prestaţii legate de difuzare.
Verificând actele, lucrările dosarului, precum şi prevederile Legii nr. 8/1996, se reţine că recursul este nefondat, întrucât:
1. Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la obţinerea autorizaţiei sub formă de licenţă neexclusivă, în temeiul art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996.
Dispoziţiile legale menţionate prevăd: art. 130 alin. (1) organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii:
a) să acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraţii, autorizaţii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaţiilor titularilor drepturilor sub formă de licenţă neexclusivă:
Rezultă, fără echivoc, din prevederile legale arătate, că obligaţia acordării autorizaţiilor neexclusive sub forma licenţelor revine tocmai reclamantei, ca organism de gestiune colectivă şi se stabileşte de către legiuitor şi modalitatea de realizare, şi anume, „prin contract", deci, prin acordul de voinţă al părţilor, iar instanţa nu ar putea interveni, pentru suplinirea voinţei unei părţi.
Rezultă că este fără temei şi contrară legii, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la obţinerea autorizaţiei, pârâta utilizatoare, având rolul, în procesul încheierii contractului, de a semna proiectul emis de reclamantă.
De altfel, în cursul soluţionării litigiului, în dosarul din apel, s-a depus proiectul de contract întocmit de reclamantă.
Desigur că, în cazul nesemnării acestuia, deci, neobţinerea autorizaţiei, pârâta nu are dreptul de utilizare a operelor şi suporta sancţiunile legale.
2. În ce priveşte obligarea pârâtei de a pune la dispoziţie reclamantei lista prestaţiilor muzicale transmise.
Această pretenţie este întemeiată pe prevederile pct. 7 din anexa 1 la HG nr. 71/2000, numai că aceste prevederi se referă nu la lista prestaţiilor muzicale transmise şi de care reclamanta are nevoie pentru repartizarea sumelor încasate către cei în drept, ci de lista programelor retransmise, iar pârâta fiind o societate de prestaţii de retransmisie prin cablu, iar nu unitate de radiodifuziune şi televiziune, preia programele de televiziune prin satelit şi le retransmite, deci, nu transmite programe proprii.
3. Criticile privind neacordarea cheltuielilor de judecată sunt nefondate.
În primul rând, prin acţiune, reclamanta nu a determinat valoric pretenţiile privind plata remuneraţiilor drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi.
Pârâta a determinat şi a efectuat plata remuneraţiilor de 6.029.152 lei, înainte de prima zi de înfăţişare 18 ianuarie 2001, cu O.P. nr. 31 din 17 ianuarie 2001.
Ca urmare, faţă de cele de mai sus, se reţine că hotărârea atacată este temeinică şi legală, astfel că recursul urmează să fie respins.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează să fie obligată la plata către intimată a sumei de 15.000.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.R.E.D.I.D.A.M. împotriva deciziei nr. 41/A din 22 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă recurenta să plătească intimatei, SC D.T.V.R.P. SRL Focşani, suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3135/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3138/2003. Comercial → |
|---|
