CSJ. Decizia nr. 3140/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3140/2003
Dosar nr. 7007/2001
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 260/LC din 16 martie 2000, Tribunalul Bihor, Oradea, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei SC P.I. SRL Craiova împotriva pârâtei SC M.A. SA Oradea, pentru litigiu comercial.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a susţinut că a trimis, prin delegatul său, la pârâtă cantitatea de 1.226 kg. spumă poliuretanică cu factura nr. 793847 din 24 februarie 1997, în valoare de 28.210.260 lei, iar prin factura nr. 793833 din aceeaşi dată, a facturat suma de 540.000 lei, cheltuieli de transport.
S-a mai reţinut faptul că factura nr. 793847, emisă de către reclamantă, nu este opozabilă pârâtei, deoarece, la rubrica semnătura de primire, aceasta nu poartă nici o semnătură a vreunui salariat al pârâtei sau ştampila societăţii şi, chiar mai mult, reclamanta nu a putut face dovada că a întocmit un act de expediţie a mărfii, prin care să poată dovedi că marfa a ajuns la pârâtă.
Prin adresa nr. 5181 din 8 decembrie 1998, pârâta a înştiinţat-o pe reclamantă că marfa nu a intrat în gestiunea sa, solicitând acesteia să-i comunice avizul de însoţire a mărfii, însă reclamanta nu s-a conformat.
Nemulţumită de această soluţie, reclamanta a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei şi, în fond, admiterea actului, susţinând că:
- Admiterea acţiunii se justifică, în opinia apelantei, cu aceea că pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor cu nr. 0793833 din 24 februarie 1997 şi nr. 0793847 din 26 februarie 1997, în sumă de 31.750.260 lei şi, ca urmare a devalorizării monedei naţionale, în prezent, această sumă a atins cifra de 108.712.889 lei.
- Nelegalitatea sentinţei apelate constă în respingerea nejustificată a probei cu registrul de poartă a societăţii intimate, unde se află evidenţiată cantitatea de marfă intrată, precum şi numărul de înmatriculare al autovehicolului care a transportat marfa, datele de identificare a conducătorului auto care a avut şi calitatea de delegat.
- În dovedirea motivelor de apel, apelanta arată că a depus, la dosarul cauzei, declaraţia conducătorului auto, precum şi adresa nr. 287/1999, emisă de către apelantă, prin care îi solicita acesteia să-i răspundă dacă cele două facturi din litigiu au fost înregistrate în registrul de poartă, deoarece există indicii în acest sens, constatate în urma deplasării contabilei apelantei la societatea pârâtă.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 320 din 19 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, deoarece reclamanta nu a făcut dovada expedierii mărfii, facturile din litigiu nu au fost acceptate la plată de pârâtă, iar cu privire la respingerea probei cu registrul de intrări şi ieşiri de la poarta societăţii a fost apreciată, de asemenea, ca nefondată, întrucât instanţa de apel a apreciat că avizul depus la dosar poartă o ştampilă indescifrabilă, din care nu rezultă dacă aparţine pârâtei şi nu există nici o semnătură a reprezentanţilor cumpărătorului.
În contra celei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluţia pronunţată în apel pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat admiterea recursului.
În soluţionarea recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că:
- greşit au reţinut instanţele că pârâta ar fi primit corespondenţa cu ea, adresa nr. 5181 din 8 decembrie 1998, şi i s-ar fi solicitat să comunice avizul de expediţie, când, în realitate, pârâta a solicitat amânarea la plată a celor două facturi, urmând ca, la sfârşitul anului 1998, să se facă o plată în compensare, cu piese de mobilier (pentru facturile restante nr. 793847 şi nr. 793833 din 24 februarie 1997).
- greşit i-a fost respinsă acţiunea, întrucât pârâta recunoaşte că autovehiculul cu marfă a fost înregistrat la poarta societăţii SC M.A. SA Oradea, conform concluziilor pârâtei aflate la dosarul de fond, iar avizul de însoţire a mărfii poartă ştampila pârâtei cu inscripţie, M.T. 6; de altfel, chiar pârâta recunoaşte existenţa mărfii.
În consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului şi, în fond, admiterea acţiunii, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 82.149.624 lei, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea avizului de însoţire a mărfii nr. 0113197 din 24 februarie 1997, precum şi prin verificarea de scripte, Curtea constată că avizul de expediţie poartă ştampila societăţii pârâte, M.T. 6, ceea ce înseamnă că marfa a fost predată societăţii pârâte la magazia tehnică, transport efectuat de C.C. (de altfel, acest lucru rezultă şi din facturile în litigiu, aflate în original la dosarul de apel) acesta din urmă având calitatea de delegat, ocazie cu care au fost înmânate şi facturile nr. 0793833 şi 0793847 din 24 februarie 1997, odată cu recepţia mărfii (cantitatea de 1.226 kg. spume poliuretanice flexibile).
În consecinţă, Curtea constată că greşit instanţele, în baza actelor depuse de reclamantă, nu au apreciat că reclamanta face dovada pretenţiilor sale, în sensul că eronat nu a fost luat în consideraţie avizul de însoţire a mărfii şi celelalte înscrisuri, din care, printr-o examinare atentă a acestora, rezultă, fără echivoc, dovezile pretenţiilor pretinse de reclamantă.
Aşa fiind Curtea, va admite recursul, modifică Decizia atacată, admite şi apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care o schimbă în tot, în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 82.149.624 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul formulat de reclamanta, SC P.I. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 320/COM din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Oradea, pe care o modifică, admite apelul formulat de aceeaşi parte, împotriva sentinţei civile nr. 260/LC din 16 martie 2000 a Tribunalului Bihor, pe care o schimbă în tot şi obligă pârâta la plata sumei de 82.149.624 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3138/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3141/2003. Comercial → |
|---|
