CSJ. Decizia nr. 3124/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3124/2003
Dosar nr. 6411/2001
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 265/E din 13 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta R.A. J.A.C. Iaşi, în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de Locatari Ş.N. cu sediul în Iaşi, reprezentată prin preşedinte I.I., în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 62.929.773 lei, reprezentând penalităţi de întârziere şi suma de 4.450.786 lei cheltuieli de judecată aferente pretenţiilor admise. De asemenea, s-a luat act că reclamanta a renunţat la judecată pentru suma de 12.296.399 lei din suma iniţială pretinsă de 72.226.172 lei penalităţi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, între părţi, s-a încheiat contractul nr. 107/1995, modificat prin actul adiţional nr. 1 din 1 ianuarie 1998, în baza căruia R.A.J.A.C. Iaşi a furnizat pârâtei serviciile de alimentare cu apă potabilă, industrială şi de canalizare a apelor uzate şi meteorice, iar pentru plata preţului s-au emis facturile care nu au fost achitate la scadenţă, întârzieri pentru care s-au calculat şi pretins penalităţi, conform fişei anexă. În cursul judecăţii, pârâta nu a făcut dovada stingerii obligaţiei de plată a penalităţilor, conform clauzei penale, care a fost stipulată în art. 15 din contractul sus menţionat.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia comercială nr. 220/A din 21 mai 2001, a respins apelul formulat de Asociaţia de Locatari Ş.N., împotriva sentinţei civile nr. 265/E din 13 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a menţinut-o în întregime.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit, în ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, că, în mod corect, aceasta a fost respinsă de instanţa de fond, atâta timp cât reclamanta şi-a restrâns pretenţiile în prezenta cauză, în ce priveşte suma de 21.568.810 lei, reprezentând penalităţi decurgând din contractul de furnizare nr. 107/1995, sumă ce a constituit obiectul dosarului nr. 4108/1999 al Curţii Supreme de Justiţie, suma rămasă în litigiu, de 62.929.773 lei, referindu-se la o altă perioadă diferită de întârziere, faţă de cea avută în vedere în dosarul sus menţionat. Referitor la fondul litigios, s-a constatat că, în mod legal, pârâta-apelantă a fost obligată la plata de penalităţi de întârziere cuvenite prin art. 15 din contractul nr. 107/1995, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 1 din 1 ianuarie 1998, respectiv, în procent de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
Împotriva deciziei nr. 220/A din 21 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a declarat recurs Asociaţia de Locatari Ş.N. cu sediul în municipiul Iaşi, prin I.I. – preşedinte, care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul existenţei autorităţii de lucru judecat, în speţă, regăsindu-se aceleaşi părţi, obiect şi cauză, generate de acelaşi raport juridic, în sensul că, prin sentinţa civilă nr. 167 din 8 februarie 1999 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă, a fost respinsă acţiunea reclamantei R.A. J.A.C. Iaşi, iar pe fondul cauzei, obligarea la plata penalităţilor nu este justificată.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit cu exactitate raporturile juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, prin contractul nr. 107 din 1 ianuarie 1995, privind furnizarea apei potabile şi industriale, evacuarea apelor uzate şi meteorice, precum şi epurarea apelor uzate, urmat de actul adiţional nr. 1 din 1 ianuarie 1998, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale, precum şi cadrul legal aplicabil în materie.
Este pe deplin justificată respingerea excepţiei de lucru judecat, deoarece, prin Decizia civilă nr. 1373 din 14 martie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, prin care a fost admis recursul declarat de pârâta, Asociaţia de Locatari Iaşi Ş.N., s-a casat Decizia civilă nr. 252 din 5 iulie 1999 a Curţii de Apel Iaşi şi s-a respins apelul declarat de reclamanta, R.A.J.A.C. Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 167 din 8 februarie 1999 a Tribunalului Iaşi, cu motivarea că părţile nu au stabilit contractual procentul penalităţilor de întârziere, suma în litigiu fiind de 21.568.810 lei. Reclamanta, R.A. J.A.C. Iaşi, la termenul din 13 februarie 2001, la instanţa de fond, şi-a redus pretenţiile iniţiale formulate în cererea introductivă şi care erau de 75.226.172 lei, reducere care s-a făcut cu suma de 21.568.810 lei, adică exact cuantumul penalităţilor de întârziere care se regăsesc în Decizia Curţii Supreme de Justiţie, mai sus menţionată.
Relevanţa judiciară maximă în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept pe fondul cauzei, o reprezintă clauzele stabilite de părţi în art. 15 din contractul nr. 107 din 1 ianuarie 1995 şi art. 1 din actul adiţional nr. 1 din 1 ianuarie 1998, în conformitate cu care facturile vor fi achitate în termen de 30 de zile de la amânarea actului de plată, iar întârzierea în achitarea sumelor datorate, după expirarea termenului de plată, atrage majorări de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere (dosar fond).
Pârâta nu a făcut dovada stingerii obligaţiei de plată a penalităţilor conform clauzelor penale expuse anterior, iar în întâmpinarea depusă la instanţa de fond a invocat că întârzierile, prin neachitarea la termen a facturilor, s-a datorat problemelor financiare pe care le are fiecare familie cu venit mediu (dosar nr. 10253/2003 al Tribunalului Iaşi).
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de Asociaţia de Locatari – Ş.N. Iaşi, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., urmând a menţine ca legală şi temeinică Decizia nr. 220/A din 21 mai 2001 a Curţii de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, Asociaţia de Locatari – Ş.N. Iaşi, împotriva deciziei nr. 220 din 21 mai 2001 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3122/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3126/2003. Comercial → |
|---|
