CSJ. Decizia nr. 3126/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3126/2003
Dosar nr. 7859/2001
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanta, Primăria municipiului Bucureşti, a chemat în judecată pârâta SC S.M.I. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 5.837,31 dolari S.U.A., reprezentând penalităţi de întârziere la plata profitului, calculat conform contractului de asociere încheiat între părţi, şi evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 49 din 9 ianuarie 2001, a respins cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta nu poate fi obligată la plata penalităţilor de întârziere pentru o sumă de bani la care aceasta s-a obligat în temeiul unei clauze leonine nulă absolut.
Pe cale de consecinţă, s-a respins şi cererea pentru evacuarea pârâtei.
Prin Decizia civilă nr. 1002 din 12 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond.
Reclamanta, Primăria municipiului Bucureşti, a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susţinând că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică.
În criticile formulate, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit neîndoielnic al acestuia.
Că în mod greşit, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut nulitatea convenţiei contractuale privitoare la profitul minim garantat, respectiv, a clauzei cuprinse în art. 8 alin. (2) din contractul de asociere, ca fiind o clauză leonină şi că, faţă de acest aspect, instanţa nu putea considera nul contractul în integritatea lui.
Că primăria nu şi-a atribuit totalitatea câştigurilor, ci, dimpotrivă, cota de participare la beneficii este cu mult mai mică decât cea care s-ar fi convenit, dacă s-ar fi urmat regula generală în materie de contracte de asociere în participaţiune, şi anume, aceea că participarea la beneficii să fie proporţională cu cota de aport.
Recurenta a arătat că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1513 C. civ., privind clauza leonină.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Între părţi s-a încheiat contractul de asociere nr. 107 din 5 mai 1994, privind exploatarea, restaurarea, consolidarea, repararea şi modernizarea spaţiului construit cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, în suprafaţă de 58,94 mp, situat în Bucureşti, sector 1.
La art. 8 alin. (2) din contract s-a stipulat clauza conform căreia asociatul, respectiv, pârâta se obligă să exploateze întregul bun şi să plătească lunar 3% din încasările realizate din exploatarea bunului, dar nu mai puţin de 250 dolari S.U.A. pe lună, pentru primul an, şi 400 dolari S.U.A. pe lună, pentru restul perioadei.
Prin art. 10 alin. (3) din contract, s-a prevăzut ca pârâta, pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate sau pentru executarea necorespunzătoare a acestora, să plătească penalităţi de 1% pentru fiecare zi de întârziere pe perioada primelor 30 de zile şi de 2% pentru perioada ce depăşeşte 30 de zile.
Din interpretarea acestor clauze contractuale nu rezultă că reclamanta ar participa numai la beneficii, nu şi la pierderi, aşa cum în mod greşit au reţinut ambele instanţe şi, deci nu ne aflăm în prezenţa unei clauze leonine, prevăzută de dispoziţiile art. 1513 C. civ.
Potrivit acestui text de lege „este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor sau sunt scutiţi de a participa la pierdere".
În speţă, părţile au prevăzut şi o sumă minimă, de 250 dolari S.U.A., respectiv, 400 dolari S.U.A. pe lună, pe care pârâta s-a obligat să o plătească, dar aceasta nu exclude participarea reclamantei şi la pierderi, în condiţiile prevăzute de art. 251 C. com., ci reprezintă o modalitate de imputare, pe seama profitului asocierii, a propriilor cheltuieli pe care le suportă pentru întreţinerea spaţiului pus în asociere.
De menţionat că, la baza convenţiei dintre părţi, a stat principiul libertăţii de voinţă a asociaţilor, care au stabilit, de comun acord, în condiţiile art. 969 C. civ., modul de împărţire a beneficiilor rezultate din contractul de asociere şi imputarea pierderilor.
În mod greşit ambele instanţe au reţinut că reclamantei i s-a atribuit totalitatea câştigurilor, întrucât aceasta şi-a asumat participarea şi la pierderi, cât timp a acceptat un procent minim, adică „nu mai puţin de 250 dolari S.U.A. pe lună, pentru primul an de asociere şi 400 dolari S.U.A. pe lună, pentru restul perioadei (…)", procent destinat acoperirii cheltuielilor efectuate pentru întreţinerea spaţiului ce formează obiectul asocierii părţilor.
Faţă de toate aceste considerente, în mod greşit ambele instanţe au reţinut că prevederile stipulate la art. 8 alin. (2) din contract, cât şi contractul în tot, sunt nule în ceea ce priveşte condiţiile stipulate în art. 1513 C. civ., privind clauza leonină, fără să se aibă în vedere faptul că acţiunea reclamantei mai avea un capăt de cerere, evacuarea.
Aşa fiind, cum litigiul a fost soluţionat pe excepţia nulităţii clauzei contractuale, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de reclamantă, a se casa Decizia şi a se trimite cauza, spre rejudecarea apelului, la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, Primăria municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1002 din 12 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3124/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3127/2003. Comercial → |
|---|
