CSJ. Decizia nr. 3127/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3127/2003
Dosar nr. 8099/2001
Şedinţa publică din 20 iunie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 28 ianuarie 2001, SC C.B. SA, cu sediul în Buzău, a chemat în judecată pe SC C.B. SA, cu sediul în Brăila, şi A.N.P.A. R.A., cu sediul în Bucureşti, sectorul 2, pentru ca instanţa să oblige pârâta în culpă la plata sumei de 9.148.168.000 lei, reprezentând cotă din profitul realizat de sucursala Brăila a Agenţiei Naţionale a Produselor Agricole R.A., la 30 iunie 1997 şi care i se cuvenea, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că, în baza HG nr. 184/1997, privind înfiinţarea unor societăţi comerciale prin preluarea unei părţi a patrimoniului Agenţiei Naţionale a Produselor Agricole R.A. (A.N.P.A.), prin protocolul încheiat la 21 decembrie 1998, agenţia a predat o parte a patrimoniului către SC C.B. SA, cu obligaţia pentru aceasta de a achita reclamantei suma de 9.148.168.000 lei, reprezentând cotă din profitul nerepartizat, realizat până la 30 iunie 1997, destinat acoperirii unor pierderi înregistrate până la această dată, debit preluat de reclamantă odată cu patrimoniul transmis acesteia de agenţie.
Secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1684 din 5 martie 2001, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, ridicată de SC C.B. SA şi a respins, în consecinţă, acţiunea reclamantei.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că, aşa cum prevede art. 1 din OG nr. 23 din 26 iulie 1996, aprobată prin Legea nr. 41/1997, profitul regiilor autonome din care s-a dedus impozitul pe profit, se repartizează în direcţia stimulării salariaţilor, inclusiv, plata cuvenită managerului în limita a trei salarii (până la 10%), a depunerii la bugetul de stat sau local a unei cote de 50% din suma rămasă şi a constituirii resurselor proprii de finanţare.
Pe baza acestor constatări, s-a dedus că subiecţii activi, în legătură cu profitul unei regii autonome, nu pot fi decât statul, pentru cota ce i se cuvine, şi salariaţi, pentru drepturile lor ce decurg din lege.
Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 940 din 31 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, înlăturând susţinerea acesteia că, în speţă, se aplică HG nr. 184/1997 şi nu OG nr. 23/1996, că nu se poate susţine lipsa calităţii sale procesuale active, pentru probleme decurgând din protocolul încheiat între aceasta şi pârâtă, protocol încheiat direct cu Agenţia Naţională a Produselor Agricole şi privind probleme ce privesc SC C.C. Brăila.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele invocate în faţa instanţei de apel.
În plus, criticând argumentul instanţei de apel, constând în pierderea dreptului de a mai acţiona pârâtele în judecată, ca urmare a cedării creanţei către F.N.R. D. Bucureşti, cesiune notificată debitorului cedat, după care revenirea creanţei în patrimoniul reclamantei nu poate fi avută în vedere, deoarece s-a produs fără acordul consiliului de administraţie şi fără a fi notificat din nou debitorul, a susţinut că au fost îndeplinite condiţiile de recesionare a creanţei, iar notificarea debitorului nu este o condiţie de validitate a actului juridic, ci de opozabilitate a acestuia.
Recursul este întemeiat.
Intimatele au reiterat susţinerile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi lipsa calităţii pasive a Agenţiei Naţionale a Produselor Agricole, ridicând şi excepţia prescrierii dreptului material la acţiune al reclamantei.
Susţinerile sunt neîntemeiate.
Calitatea procesuală, definită drept titlu legal, care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în proces, se constată a fi justificată pentru reclamantă, care are, deci, calitate procesuală activă.
Teza susţinută de intimată, potrivit căreia reclamanta nu face parte din categoria persoanelor care au dreptul să pretindă o parte din profitul realizat, întrucât art. 1 din OG nr. 23/1996, aprobată prin Legea nr. 41/1997, delimitează cercul acestor persoane la stat prin organele sale centrale sau locale şi salariaţii proprii ,nu este justificată.
Prin acţiune, reclamanta tinde să-şi valorifice dreptul de creanţă stabilit prin protocolul cu nr. 439 din 26 noiembrie 1998, precum şi prin protocolul cu nr. 2952 din 25 septembrie 1998, şi nu o cotă parte din beneficiul unităţii, în cadrul distribuirii lui, aşa cum este reglementată de OG nr. 23/1996.
Temeiul juridic al acţiunii – HG nr. 184/1997 şi art. 4 şi 889 şi urm. C. com. - este clar exprimat în acţiune.
Calitatea procesuală activă, bazată pe o vocaţie şi nu pe un drept întemeiat al reclamantei, nu poate fi negată reclamantei.
Lipsa calităţii procesuale active nu poate fi dedusă nici din cesiunea creanţei către F.N.R. D. Bucureşti, întrucât creanţa în litigiu a reintrat în patrimoniul reclamantei, prin contractul nr. 1517 din 27 octombrie 2000, iar notificarea debitorului s-a făcut pe parcursul procesului.
Oricum, creanţa se afla în patrimoniul reclamantei la data introducerii acţiunii, ceea ce îi conferă calitate procesuală activă şi, din acest punct de vedere, problema opozabilităţii celei de a doua cesiuni neţinând de calitatea procesuală a reclamantei.
Întrucât litigiul a fost soluţionat prin admiterea acestei excepţii, instanţa nu a mai soluţionat celelalte excepţii ridicate de părţi şi nici nu a trecut la examinarea fondului.
Aşa fiind, întrucât soluţia instanţelor se dovedeşte a fi greşită, Decizia recurată urmează a fi casată cu trimitere pentru rejudecarea apelului reclamantei, conform art. 312 alin. (4) C. proc. civ., ocazie cu care vor fi examinate şi celelalte susţineri ale părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei invocată de pârâta SC C.C. SA Brăila.
Admite recursul declarat de reclamanta, SC C.B. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 940 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza, pentru rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3126/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3129/2003. Comercial → |
|---|
