CSJ. Decizia nr. 3153/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3153/2003
Dosar nr. 172/2002
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta SC C.S. SA Eforie Sud a solicitat obligarea pârâtei SC M.S. SRL Constanţa la plata sumei de 42.673.400 lei, reprezentând diferenţa minimă garantată pe anul 1999, conform contractului de asociere în participaţiune nr. 1128 din 15 mai 1998 şi la plata penalităţilor actualizate până la data achitării debitului de 24.071.266 lei (calculată până la 30 noiembrie 1999), ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale de către pârâtă.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 847 din 4 aprilie 2001, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
S-a reţinut că, pentru a fi obligată pârâta la plata sumei minim garantată pentru anul 1999, era necesar acordul de voinţă, care, în speţă, nu s-a realizat, actul adiţional din 1999 la contractul de asociere nefiind semnat de pârâtă ca, de altfel, nici actele adiţionale încheiate pentru anii 1996, 1997, 1998, întrucât calculul reclamantei nu a corespuns cu cel stabilit de părţi prin art. 6.1. din contract.
S-a mai motivat că, pentru anul 1999, pârâta a achitat suma minim garantată, situaţie în care ea nu mai poate fi obligată la plata penalităţilor de întârziere, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1069 C. civ., iar reclamanta nefăcând dovada că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 942 din 15 noiembrie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumelor de 42.673.400 lei, reprezentând diferenţă minimă garantată pentru anul 1999 şi 24.071.266 lei penalităţi de întârziere calculate până la 30 noiembrie 1999.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de apel a dat eficienţă juridică clauzei 6.1. din contractul de asociere, prin care părţile au convenit asupra unei sume minim garantate anual, care se va actualiza anual până la data de 1 aprilie, funcţie de rata inflaţiei, acordul de voinţă fiind astfel realizat cu privire la modalitatea de determinare valorică a sumei minim garantate.
S-a mai reţinut că, prin contract, părţile au convenit şi asupra penalităţilor de întârziere, iar împrejurarea că pârâta a fost în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea, fără a asigura investiţii majore la activul pus la dispoziţie de reclamantă, nu o poate exonera de executarea obligaţiilor contractuale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M.S. SRL Constanţa, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând, în principal, modificarea deciziei atacate şi respingerea apelului declarat de reclamantă şi, în subsidiar, modificarea deciziei, în sensul obligării sale numai la plata sumei de 16.002.257 lei, reprezentând diferenţa dintre suma minim garantată, respectiv, 41.002.257 lei, şi suma achitată de societate pentru anul 1999, respectiv, 25.000.000 lei.
În critica deciziei, recurenta arată următoarele:
- contractul de asociere în participaţiune s–a încheiat în urma unei licitaţii, iar vila P. trebuia predată de către reclamantă într-o stare corespunzătoare. Întrucât reclamanta nu şi-a executat obligaţia contractuală în mod corespunzător, trebuia diminuată obligaţia de plată a recurentei;
- cuantumul sumei datorate a fost greşit determinat, deoarece, prin aplicarea coeficientului de inflaţie la suma stabilită iniţial, anual, rezultă altă sumă.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca temeinică şi legală.
Recursul nu este fondat.
1. Potrivit contractului de asociere încheiat de către părţi la 15 mai 1995, executarea lucrărilor de întreţinere, reparaţii, investiţii imobiliare, modernizări, constituia obligaţia de aport a societăţii pârâte, iar o eventuală neconcordanţă dintre constatările în teren şi caietul de sarcini trebuia opusă de aceasta la momentul încheierii contractului, ea nefiind o cauză exoneratoare de răspundere.
De altfel, recurenta, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 ianuarie 2002, a devenit proprietara vilei în speţă, iar din preţul convenit s-a dedus suma reprezentând cheltuieli cu investiţiile, efectuarea acestora facilitând încheierea contractului.
2. Critica privind determinarea cuantumului sumei de plată nefiind făcută cu date comparative, ci la modul general, examinarea acesteia nu este posibilă, ea neînscriindu-se în nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat, menţinând Decizia atacată ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC M.S. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 942/COM din 15 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3151/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3154/2003. Comercial → |
|---|
