CSJ. Decizia nr. 3154/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3154/2003
Dosar nr. 183/2002
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.R. SRL Suceava a chemat-o în judecată pe pârâta SC R.O. SRL Valea Moldovei, pentru a fi obligată la plata sumei de 11.115 mărci germane, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 110 din 9 februarie 2001, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 11.115 mărci germane sau echivalentul în lei a acestei sume, la data executării sentinţei, precum şi suma de 12.880.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin înscrisul denumit contract, din 11 septembrie 1998, pârâta s-a obligat să-i plătească reclamantei suma de 11.115 mărci germane şi nu şi-a îndeplinit această obligaţie, astfel că, în baza dispoziţiilor art. 969 C. civ., datorează suma pretinsă de reclamantă.
A mai reţinut şi că pârâta nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a depus întâmpinare, situaţie ce a fost apreciată, conform prevederilor art. 225 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 470 din 25 octombrie 2001, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că pârâta a renunţat la proba încuviinţată de instanţă pentru efectuarea unei expertize grafologice, situaţie ce a fost interpretată în sensul recunoaşterii semnăturii de pe înscrisul denumit contract.
De asemenea, a reţinut că pârâta nu a făcut dovada restituirii împrumutului şi că susţinerea că s-a formulat plângere penală nu are nici o relevanţă în soluţionarea prezentei cauze comerciale, pârâta nefăcând, de altfel, dovada promovării unei plângeri penale şi nici a faptului că, în cauză, s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa, astfel cum cer dispoziţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Recurenta susţine astfel că face dovada introducerii plângerii penale, motiv pentru care a renunţat la expertiza grafică dispusă de instanţă şi, ca atare, consideră că s-ar fi impus suspendarea judecării cauzei. Mai arată că instanţele care s-au pronunţat în cauză nu au respectat regulile procedurale civile şi ale dreptului comercial şi nici dreptul său la apărare.
Pe fondul cauzei, susţine că soluţia este greşită, întrucât nu au fost avute în vedere probele depuse la dosar, din care rezultă existenţa unui raport contractual achitat, cât şi faptul că o serie de acte nu au fost semnate de C.R., reprezentantul societăţii pârâte, ci s-au folosit ştampila şi o altă semnătură.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
La judecarea cauzei în primă instanţă, pârâta, prin reprezentantul său, după ce a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-şi angaja apărător şi pentru a depune întâmpinare, nu s-a mai prezentat în instanţă şi nici nu a depus întâmpinare, aşa cum se angajase anterior, împrejurare ce a fost interpretată de instanţă în sensul dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ.
În faţa instanţei de apel, apelanta – prin apărătorul ales – a solicitat să se ia act că renunţă la proba încuviinţată de instanţă pentru efectuarea unei expertize grafologice şi, în acelaşi timp, invocând plângerea penală formulată, nu a făcut dovada faptului că „s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea", astfel cum prevăd dispoziţiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ., pentru ca instanţa să poată lua în considerare eventualitatea suspendării judecării cauzei pe acest temei.
La dosarul de recurs, pârâta, prin reprezentantul său, a depus răspunsul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, potrivit căruia a fost admisă plângerea penală împotriva învinuitului S.A. şi s-a dispus ca acestuia să-i fie aplicată o sancţiune cu caracter administrativ, iar înscrisurile false, respectiv, contractul încheiat la 15 februarie 1997 şi cel încheiat la 11 septembrie 1998 să fie anulate.
Totodată, s-a depus un raport de expertiză criminalistică, care a concluzionat că nici una dintre semnăturile în litigiu de pe cele două contracte nu au fost executate de numitul C.R.
Faţă de considerentele mai sus arătate şi având în vedere caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac, caracterul de probă extrajudiciară al expertizei criminalistice depuse la dosar, precum şi principiul opozabilităţii actelor, rezultă că probele noi prezentate în recurs nu pot fi luate în considerare, nefiind în măsură să conducă la schimbarea soluţiilor pronunţate de primele două instanţe în prezenta cauză şi nici să determine trimiterea acesteia spre rejudecare.
În consecinţă, reţinându-se că nu a fost formulat nici un motiv întemeiat, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., pentru desfiinţarea deciziei curţii de apel, urmează ca recursul declarat de pârâta SC R.O. SRL Valea Moldovei să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.O. SRL Valea Moldovei împotriva deciziei nr. 470 din 25 octombrie 2001 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3153/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3155/2003. Comercial → |
|---|
