CSJ. Decizia nr. 3214/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3214/2003
Dosar nr. 1141/2002
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 iunie 2001 la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, A.P.A.P.S. a chemat în judecată pârâta SC C. SA Târgovişte, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 3.400.000.000 lei, reprezentând rate scadente şi neachitate pe perioada 30 iunie 1998 - 30 decembrie 1999, şi 15.038.700.000 lei penalităţi de întârziere calculate de la datele de scadenţă ale ratelor şi până la 15 mai 2001 şi, în continuare, până la data achitării efective a debitului.
Prin sentinţa civilă nr. 7121 din 3 octombrie 2001, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea în fond a cauzei, instanţa de apel, prin sentinţa civilă nr. 19 din 20 februarie 2002, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 3.400.000 lei rate scadente şi 8.243.700.000 lei penalităţi de întârziere, calculate pe perioada 1 iulie 1998 - 15 mai 2001.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 28 martie 1994, părţile au încheiat Convenţia nr. 121, prin care reclamanta a pus la dispoziţia pârâtei suma de 5,4 miliarde lei, în scopul retehnologizării producţiei de oţel.
Conform prevederilor art. 2 lit. e) din Convenţie, pârâta s-a obligat să ramburseze suma primită în perioada 1996 - 1998 în 6 rate, care urmau să fie virate la datele de 30 iunie şi 30 decembrie ale fiecărui an, valoarea unei rate fiind de 1 miliard lei.
Această clauză a fost modificată prin actul adiţional nr. 1, încheiat la data de 15 august 1996, în sensul că suma acordată va fi rambursată, în perioada 1997 – 1999, în 6 rate, fiecare rată în valoare de 1 miliard, iar ultimele 2 a câte 700.000.000 lei, fiecare.
Faţă de data introducerii acţiunii, respectiv, 28 iunie 2001, pentru penalităţile de întârziere, în sumă de 6.795.000.000 lei, sunt prescrise prin trecerea unui interval mai mare de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă aceasta s-a înregistrat la o instanţă judecătorească necompetentă.
Or, în speţă, acţiunea a fost promovată la data de 28 iunie 2001, înăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acţiunii, motivând că, la data de 28 august 2002, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 22, A.P.A.P.S. a vândut pachetul majoritar de acţiuni de 83,9952% din capitalul social al SC C. SA Târgovişte, S.C. C.T. AG, cu sediul în Elveţia, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 18 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
Recursul este nefondat.
În adevăr, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de intimată, respectiv, contractul de vânzare-cumpărare, recurenta reclamantă a vândut pachetul majoritar de acţiuni din capitalul social.
Or, potrivit art. 18 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 137/2002, recurenta avea obligaţia acordării unor înlesniri cuprinse în dosarul de prezentare, respectiv, scutirea totală, sau parţială la plată a obligaţiilor restante la data de 31 decembrie 2001, reprezentând impozite şi taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare, precum şi cele reprezentând creanţele proprii şi cele provenite din credite bugetare, gestionate de instituţia publică implicată.
De asemenea, este prevăzută şi scutirea de plată a majorărilor de întârziere de orice fel.
În aceste condiţii, reiese că sumele solicitate de recurenta-reclamantă fac parte din categoria celor prevăzute mai sus, intervenind scutirea de plată prevăzută de lege.
Mai mult, prin art. 3.1.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, recurenta-reclamantă avea obligaţia de a obţine emiterea ordinelor comune, privind acordarea înlesnirilor la plata creanţelor bugetare, conform art. 18 din Legea nr. 137/2002.
Faţă de faptul că, în speţă, recurenta solicită obligarea intimatei la plata unor sume pentru care ea, însăşi, avea obligaţia de a obţine înlesniri la plată, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva sentinţei nr. 19 din 20 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3212/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3215/2003. Comercial → |
|---|
