CSJ. Decizia nr. 3232/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3232/2003
Dosar nr. 2201/2002
Şedinţa din camera de consiliu de la 30 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârile Adunărilor Generale Ordinare a acţionarilor din SC A.P. SA Tecuci, şi anume: hotărârea din 12 iulie 2001 a acţionarilor SC P.A.P. SA Polonia, D.D. şi R.L.R., hotărârea din 13 iulie 2001, în prezenţa a 28 acţionari ai SC A.P. SA, reprezentând 3% din capitalul social, au fost atacate de acţionari, în temeiul art. 131 din Legea nr. 31/1990, astfel că, la Tribunalul Galaţi, s-au înregistrat trei acţiuni, în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA Tecuci, pentru anularea hotărârilor menţionate, astfel:
1) Acţiunea reclamantului F.Z., în nume propriu şi în calitate de procurator al reclamanţilor A.V.T., B.G.E., B.A.G., B.M.C., I.N.A., P.I.N., C.G.C., D.T.C.D., M.G.I., N.N.T., O.N.P., O.V.P., P.C.C., P.C.C., S.P.C., S.S.A., S.L.I., T.I.S. şi M.D.I., prin care s-a cerut anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare din 12 iulie 2001 (dosar nr. 1437/2001);
2) Acţiunea acţionarului B.I.L., Nicosia, Cipru, pentru anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a acţionarilor din SC A.P. SA, din 12 iulie 2001 (dosar nr. 1480/2001);
3) Acţiunea acţionarei SC P.A.P. SA, cu sediul în Brzesko, Polonia, pentru anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din 13 iulie 2001 (dosar nr. 1478/2001).
Cele trei dosare au fost conexate de Tribunalul Galaţi, în temeiul art. 164 C. proc. civ.
Hotărârile A.G.A. contestate au fost suspendate de la executare, până la soluţionarea definitivă a acţiunilor, în anularea acestora.
Soluţionarea acţiunilor conexate a fost strămutată de la Tribunalul Galaţi la Tribunalul Bacău, de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin încheierea nr. 5952 din 25 octombrie 2001.
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 475 din 6 martie 2002, a admis acţiunile acţionarilor F.Z., A.V.T., B.G.E., B.A.G., B.M.C., I.N.A., P.I.N., C.G.C., D.T.C.D., M.G.I., N.N.T., O.N.P., O.V.P., P.C.C., P.C.C., S.P.C., S.S.A., S.L.I., T.I.S. şi M.D.I şi B.I.L. şi a dispus anularea hotărârii A.G.O. a acţionarilor SC A.P. SA Tecuci, din 12 iulie 2001.
A fost respinsă acţiunea reclamanţilor reprezentaţi de F.Z. împotriva pârâtei SC P.A.P. SA Polonia, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a respins acţiunea reclamantei SC P.A.P. SA Polonia, în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA Tecuci, pentru anularea hotărârii A.G.A. din 13 iulie 2001.
Privitor la hotărârea din 12 iulie 2001, instanţa a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 121 alin. (1), art. 117 alin. (7) şi art. 130 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, şedinţa nefiind deschisă de preşedintele consiliului de administraţie, că nu s-a respectat ordinea de zi din convocator şi că procesul-verbal al şedinţei nu s-a trecut în registrul adunărilor generale.
În ce priveşte hotărârea A.G.A. din 13 iulie 2001, instanţa a reţinut că s-au respectat prevederile Legii nr. 31/1990, suspendarea dreptului de vot al acţionarului majoritar, SC P.A.P., fiind întemeiată faţă de prevederile art. 101 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. S-a reţinut că nu există dreptul de vot pentru fiecare acţiune, ci dreptul de vot este unitar, deci, fără distincţie, între acţiuni plătite şi neplătite, dacă acţionarii nu sunt la curent cu vărsămintele sunt sancţionaţi, conform dispoziţiilor menţionate, adică dreptul de vot este în întregime suspendat.
S-a mai reţinut că prezenţa în A.G.A. a 3% din capitalul social a fost legală, dat fiind faptul că dreptul de vot al acţionarului majoritar a fost suspendat prin nevărsarea sumelor ce reprezintă majorarea capitalului social.
Recursul declarat de reclamanta SC P.A.P. SA, împotriva sentinţei menţionate, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 387 din 6 iunie 2002.
Instanţa a înlăturat critica recurentei, privind lipsa cvorumului în adunarea generală din 13 iulie 2001, reţinând că a fost amânată din 12 iulie 2001, când a fost legal constituită şi că dreptul la vot a recurentei SC P.A.P. a fost suspendat pentru neefectuarea vărsămintelor.
Împotriva hotărârilor pronunţate în fond şi recurs, procurorul general a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susţinând că sunt nelegale, solicitând casarea acestora.
S-a apreciat, de procurorul general, ca fiind corectă soluţia instanţelor privind anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a acţionarilor din SC A.P. SA Tecuci, din data de 12 iulie 2001, fiind încălcate prevederile Legii nr. 31/1990.
Critica recursului în anulare priveşte numai soluţionarea acţiunii reclamantei SC P.A.P., privind anularea hotărârii A.G.A. din 13 iulie 2001, cerere ce trebuia admisă, întrucât au fost nerespectate prevederile Legii nr. 31/1990.
Astfel, ţinerea A.G.A. în prezenţa acţionarilor ce deţineau numai 3% din capitalul social, constituie o gravă încălcare a prevederilor de validitate a deliberărilor adunărilor generale, prevăzută de art. 112 alin. (1) şi (2), întrucât amânarea pentru data de 13 iulie 2001, nu s-a încadrat în art. 112 alin. (1), neîntrunirea, la 12 iulie 2001, a acţionarilor reprezentând cel puţin jumătate din capitalul social. Dimpotrivă, prezenţa a fost de 96%.
Pe de altă parte, administratorii M.L. şi P.M. nu aveau această calitate la 13 iulie 2001, hotărârea A.G.A. de realegere în aceste funcţii, fiind anulată de instanţă, astfel că, în prezent, SC A. SA Tecuci nu are reprezentanţi legali. S-a mai susţinut că hotărârea A.G.A. din 13 iulie 2001, de suspendare a exerciţiului votului acţionarului majoritar SC P.A.P., este criticabilă, întrucât motivul neachitării în întregime a acţiunilor dobândite, urmare a hotărârii, din 22 martie 2001, de majorare a capitalului social, nu poate să producă efecte asupra vărsămintelor efectuate la constituirea capitalului social, vărsăminte plătite efectiv, în procent de 50,98%, ulterior, fiind plătite şi restul acţiunilor până la procentul de 92,47%. O suspendare a dreptului de vot, în aceste condiţii, încalcă prevederile art. 101 din Legea nr. 31/1990.
Prin întâmpinarea formulată la 9 ianuarie 2003, pârâta-intimată SC A.P. SA Tecuci a cerut respingerea recursului în anulare, susţinând că suspendarea dreptului la vot este aplicabilă pentru neplata vărsămintelor, nu numai în cazul constituirii societăţii, ci şi în cazul majorării de capital, or, acţionarul majoritar nu şi-a respectat obligaţiile asumate.
A.G.A. din 12 iulie 2001 a fost amânată pentru a doua zi, deşi a existat cvorumul necesar, tocmai faţă de conduita acţionarului majoritar, aflat în culpă.
Conform susţinerilor orale şi scrise din 8 aprilie 2003, SC A.P. SA Tecuci a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a SC P.A.P. SA Polonia, ca urmare a fuziunii prin absorbţie de către SC C.P. SA Polonia.
Excepţia a fost respinsă de Curte, conform încheierii de şedinţă din 17 iunie 2003, din probele depuse la dosar, rezultând că reclamanta SC P.A.P. SA şi-a păstrat personalitatea juridică, părţile înţelegând să renunţe la fuziune (hotărârea A.G.E.A. din SC P.A.P. SA din 16 aprilie 2003).
La 17 iunie 2003, recursul în anulare a fost dezbătut pe fond, iar pronunţarea hotărârii a fost amânată pentru astăzi.
Prin notele scrise depuse la 27 iunie 2003, în vederea pronunţării, SC A.P. SA Tecuci a cerut respingerea recursului în anulare, ca nefondat. Totodată, s-a invocat şi excepţia inadmisibilităţii recursului în anulare, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei legale menţionate.
Aceste excepţii fiind formulate după închiderea dezbaterilor, în termenul de pronunţare, fac imposibilă punerea lor în discuţia părţilor, în respectarea principiului contradictorialităţii, astfel că nu pot fi luate în examinare.
Privitor la recursul în anulare, în limita motivelor formulate, şi anume, nelegalitatea hotărârii A.G.A. a acţionarilor din 13 iulie 2001, se reţin următoarele:
Analizând validitatea deliberărilor, se constată ca întemeiate susţinerile recursului în anulare, privind nerespectarea art. 112 din Legea nr. 31/1990, astfel că hotărârea ţinută în prezenţa unor acţionari, ce reprezintă numai 3% din capitalul social, este nelegală.
Potrivit art. 112 alin. (1) din legea menţionată, pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este necesară prezenţa acţionarilor, care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acţionarii ce deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat.
Dacă adunarea nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor de la alin. (1), adunarea, ce se va întruni după a doua convocare, poate să delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a celei dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital social reprezentată de acţionarii prezenţi, cu majoritate.
În cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile legale invocate.
În adunarea generală convocată pentru 12 iulie 2001, prezenţa acţionarilor a fost de 96% din capitalul social, nefiind deci, întrunite condiţiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, lipsa cvorumului la prima convocare, astfel că, nu-şi are aplicare art. 112 alin. (2), şi anume, validitatea deliberării, fără condiţii privind participarea acţionarilor ce deţin un anumit capital social.
Rezultă că, reconvocarea adunării generale pentru 13 iulie 2001 şi ţinerea acesteia în prezenţa acţionarilor ce deţineau numai 3% din capitalul social, constituie o nesocotire a prevederilor imperative menţionate, art. 112 alin. (1) şi (2), sancţionată cu nulitatea.
Nelegalitatea hotărârii A.G.O. a acţionarilor SC A.P. SA, din 13 iulie 2001, priveşte şi conţinutul deliberărilor şi hotărârile adoptate.
Din cuprinsul procesului verbal al şedinţei rezultă că este a doua convocare şi că participarea la adunare este 3% din capitalul social, fiind considerate ca îndeplinite condiţiile pentru a doua convocare.
Ordinea de zi, la pct. 1 prevede: Suspendarea dreptului de vot al acţionarului majoritar SC P.A.P. SA, până la recuperarea prejudiciului adus societăţii.
Cu unanimitate de voturi, s-a adoptat hotărârea nr. 1 de suspendare a dreptului de vot al P.A.P., acţionar majoritar al societăţii SC A.P. SA, până la soluţionarea litigiilor societăţii, privind aporturile acţionarului SC P.A.P. SA sau, după caz, până la recuperarea efectivă a prejudiciului cauzat societăţii prin aceste aporturi.
Motivarea acestei hotărâri, cu consecinţe grave, de suspendare a dreptului de vot a acţionarului majoritar, este cuprinsă în procesul-verbal al şedinţei din 13 iulie 2001, constând în: suspiciuni asupra valorii reale a utilajelor aportate la majorarea de capital de către SC P.A.P. SA, supraevaluarea mijloacelor fixe.
Această hotărâre este nelegală, iar instanţele de fond şi apel au aplicat greşit art. 101 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, reţinând că suspendarea dreptului de vot operează, fără distincţie, între acţiunile plătite şi neplătite.
Această interpretare ignoră alte prevederi din Cap. IV din Legea nr. 31/1990 „Despre acţiuni".
Aplicarea art. 101 alin. (3) trebuie coroborată cu alin. (1) al aceluiaşi articol, potrivit căruia, „orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel".
Fiecare acţiune fiind un titlu de valoare distinct, acţiunile plătite integral, conferă titularului tot atâtea voturi.
Pentru acţiunile achitate integral, dreptul de vot nu poate fi suspendat, suspendarea ca sancţiune, operând numai asupra acţiunilor a căror vărsăminte, ajunse la scadenţă, nu au fost achitate.
Această interpretare a art. 101 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, ţine seama de caracterul sancţionator, de strictă interpretare, legiuitorul urmărind stimularea, forţarea chiar a acţionarilor de a respecta obligaţia asumată privind plata vărsămintelor, astfel că, extinderea sancţiunii şi asupra acţiunilor achitate integral, ar fi fără temei, excesivă şi ar încălca principiul aplicării sancţiunilor.
Aplicarea sancţiunii suspendării dreptului de vot numai asupra acţiunilor a căror vărsăminte nu au fost achitate integral, rezultă şi din coroborarea cu prevederile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, care instituie o anume procedură, ce precede suspendarea dreptului de vot, şi anume, invitarea acţionarului pentru efectuarea vărsămintelor, apoi, somaţia publicată de două ori, la intervale de 15 zile în Monitorul Oficial, Partea IV-a, şi într-un ziar de largă circulaţie, după care urmează faza urmăririi acţionarilor sau anularea acţiunilor.
Rezultă că toate aceste sancţiuni, la care se adaugă şi art. 101 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, se referă la acţiunile a căror vărsăminte nu au fost achitate la scadenţă.
Ca urmare, sintagma din art. 101 alin. (3), referitoare la faptul că: ,„exerciţiul dreptului de vot este suspendat", se aplică în sensul că suspendarea priveşte numai acţiunile al căror vărsăminte scadente nu au fost achitate şi nu se poate suspenda dreptul de vor pentru acţiunile achitate.
În speţă, acţionarii minoritari – 3% - au hotărât suspendarea dreptului de vot al acţionarului majoritar, care deţinea din 1997, prin cumpărare de la F.P.S., pachetul majoritar de 50,98% din capitalul social. Aceste acţiuni erau integral achitate, astfel că suspendarea dreptului la vot a constituit o măsură nelegală, ce a încălcat dreptul acţionarului de proprietate asupra acţiunilor, dreptul de a participa la luarea deciziilor, exercitarea dreptului de vot.
Pe de altă parte, nelegalitatea suspendării dreptului de vot rezultă chiar din analiza procesului verbal al A.G.A. din 13 iulie 2001, care nu se referă la anume vărsăminte neachitate, ci se menţionează neefectuarea investiţiilor cuprinse în contractul de privatizare, neasigurarea majorării capitalului social, aporturi supraevaluate ce urmau a fi expertizate, or, toate aceste incertitudini, nefinalizarea procedurii majorării capitalului social, care, de altfel, intră sub incidenţa cap. II art. 205 şi urm. din Legea nr. 31/1990, nu puteau să ducă la măsura suspendării dreptului de vot al acţionarului majoritar.
Ca urmare, netemeinic şi nelegal, instanţa de fond a respins acţiunea conexată a reclamantei SC P.A.P. SA, soluţie confirmată de instanţa de apel, astfel că recursul în anulare va fi admis.
Faţă de cele de mai sus, Decizia Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, va fi anulată, iar recursul SC P.A.P. SA va fi admis, în sensul schimbării în parte a sentinţei Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, nr. 475 din 6 martie 2002, în sensul admiterii acţiunii reclamantei SC P.A.P. SA Brzesko, Polonia, şi anulării hotărârii A.G.A. a SC A.P. SA Tecuci, din 13 iulie 2001, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Anulează Decizia nr. 387 din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Admite recursul reclamantei SC P.A.P. SA Brzesko, Polonia.
Schimbă în parte sentinţa nr. 475 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că dispune şi anularea hotărârii A.G.A. a SC A.P. SA Tecuci din 13 iulie 2001.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 322/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3233/2003. Comercial → |
|---|
