CSJ. Decizia nr. 3234/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3234/2003
Dosar nr. 6602/2001
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 13 octombrie 1997, reclamanta SC S. SA Târgu Mureş a chemat în judecată pârâta, SC A.M. SA Târgu Mureş, pentru ca, în contradictoriu cu aceasta:
– să se constate dreptul de proprietate asupra terenului de 17.400 mp şi construcţii aferente, deţinute la data apariţiei Legii nr. 15/1990, din totalul suprafeţei de 96.040 mp înscris în C.F. nr. 2153/I Mureşeni nr. ord. A+1 nr. top 283;
– să se dispună radierea înscrierii în C.F. nr. 2153/I Mureşeni a dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului, în suprafaţă de 17.400 mp şi a construcţiilor edificate pe acesta;
– să se dispună repunerea în situaţia anterioară, cu privire la terenul de 17.400 mp, construcţiile edificate pe el.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie, în interes propriu, V.P., care, a cerut respingerea acţiunii, în ce priveşte terenul în suprafaţă de 576 mp, deoarece este proprietara construcţiei, urmare licitaţiei organizată la 9 octombrie 1997 pentru stingerea unui debit a pârâtei faţă de SC T. SA Târgu Mureş.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 252 din 1 martie 1999, a admis în parte acţiunea, constatând că reclamanta are un drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 14.813 mp, înscris în C.F. nr. 2153/I Mureşeni, nr. ord.A+1 nr. top 283 şi, în consecinţă, a dispus modificarea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria 10 nr. 0130 din 3 august 1993, emis în favoarea pârâtei SC A.M. SA, în sensul reducerii suprafeţei înscrisă în certificat de la 97.160 mp la 82.347 mp.
Instanţa a dispus radierea înscrierii în C.F. nr. 2153/I Mureşeni a dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului în suprafaţă de 14.813 mp şi a construcţiilor edificate pe acestea, respectiv, parc auto, „atelier reparaţii utilaje, atelier reparaţii auto şi platforma parcare, sediul central, depozit carburanţi şi platforma de deservire".
S-a dispus şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F., cu privire la terenul în suprafaţă de 14.813 mp şi a construcţiilor existente pe acest teren.
A fost respinsă de instanţă cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenienta V.P.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a avut în vedere probele scrise, expertiza geo-topo, interogatoriile şi probele testimoniale, protocolul dintre părţi din 19 august 1993, etc.
S-a reţinut, în esenţă, că, la data constituirii societăţii reclamante, în temeiul Legii nr. 15/1990, suprafaţa de 17.400 mp era în proprietatea acesteia, întrucât se aflau amplasate o serie de construcţii necesare obiectului de activitate: parc auto, atelier reparaţii utilaje, reparaţii auto, sediul social etc.
Expertiza efectuată a constatat că suprafaţa ocupată cu construcţiile reclamantei este de 14.813 mp
Chiar pârâta, prin protocolul din 19 august 1993, a recunoscut existenţa obiectivelor în patrimoniul reclamantei.
S-a mai reţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, nu conferă pârâtei proprietatea asupra terenului, ci s-a emis în scopul înscrierii acestuia în Registrul unic al terenurilor societăţilor comerciale.
Privitor la cererea de intervenţie, s-a reţinut că pretenţiile intervenientei V.P. sunt nefondate, întrucât aceasta nu a făcut dovada drepturilor de proprietate asupra imobilului, nefiind achitat integral preţul de adjudecare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta şi intervenienta.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 14/A din 17 ianuarie 2000, a respins apelurile, ca nefondate.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că pe terenul expropriat de la C.A.P. Mureşeni, de 96.040 mp, s-a realizat în timp, din cota de organizare de şantier, construcţii care, după 1989, urmare a Legii nr. 15/1990, au fost cuprinse în patrimoniul societăţilor comerciale nou înfiinţate, iar terenul a fost folosit de proprietarul construcţiilor.
Probele administrate şi, în special, expertiza tehnică, au confirmat deţinerea de către reclamantă a unei suprafeţe reale de 14.813 mp, care, în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990, a fost dobândit în proprietate.
Împotriva acestei decizii, pârâta şi intervenienta au declarat recurs.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 875 din 14 februarie 2001, a constatat că recursul intervenientei V.P. este nul, fiind motivat cu depăşirea termenului legal de 15 zile, iar recursul pârâtei a fost anulat ca insuficient timbrat.
Împotriva acestei decizii, intervenienta a declarat contestaţie în anulare, în temeiul art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., invocând greşeala materială în calcularea termenului legal de 15 zile în depunerea motivelor de recurs.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 5739 din 8 octombrie 2002, a admis contestaţia în anulare, desfiinţând Decizia atacată în ce priveşte constatarea nulităţii recursului intervenientei, reţinând motivarea în termen a recursului la 27 martie 2000 (data expedierii poştale) faţă de data comunicării motivării deciziei atacate, 9 martie 2000.
Instanţa a stabilit termen pentru soluţionarea recursului.
Prin recursul declarat, recurenta V.P. a invocat, în principal, excepţia necompetenţei materiale a soluţionării cauzei, excepţie invocată şi în apel, conform susţinerilor din ziua soluţionării apelului, arătând că, obiectul pricinii priveşte contestarea unui act administrativ, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de M.L.P.A.T. seria M10 nr. 0130 din 3 august 1993, astfel că, în temeiul art. 6 din Legea nr. 29/1990 şi art. 3 pct.1 C. proc. civ., competenţa soluţionării revenea în primă instanţă, Curţii de Apel.
Curtea, asupra excepţiei privind necompetenţa materială, reţine următoarele:
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 252 din 1 martie 1999, admiţând în parte acţiunea reclamantei, a dispus modificarea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis de M.L.P.A.T. seria 10 nr. 0130 din 3 august 1993, în favoarea pârâtei, SC A.M., în sensul reducerii suprafeţei din certificat, de la 97.160 mp la 82.347 mp, constatând că reclamanta are un drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 14.813 mp, înscris în C.F. nr. 2153/I Mureşeni.
Se reţine că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.L.P.A.T., este un act administrativ de autoritate.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins, sau repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
În speţă, reclamanta s-a considerat vătămată, prin cuprinderea în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de M.L.P.A.T. seria M10 nr. 0130 din 3 august 1993, a suprafeţei de 17.400 mp teren.
Acţiunea reclamantei pentru constatarea proprietăţii asupra terenului şi contestarea actului administrativ, este de competenţa instanţei de contencios administrativ, şi anume a Curţii de Apel Mureş, în primă instanţă.
În adevăr, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., „Curţile de apel judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale".
Cum actul în discuţie, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de M.L.P.A.T., îmbracă forma juridică a unui act administrativ de autoritate, emis de un minister în executarea dispoziţiilor legale, Curtea consideră că îi revine Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa să soluţioneze prezenta cauză în primă instanţă, urmând să fie citat şi organul administrativ emitent al actului în litigiu, M.L.P.A.T.
Faţă de cele de mai sus, reţinând că recursul este întemeiat, urmează să fie admis şi, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., să fie casată Decizia Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, nr.14 din 17 ianuarie 2001, precum şi sentinţa civilă nr. 252 din 1 martie 1999 a Tribunalului Mureş, prin admiterea apelului aceleiaşi părţi, dosarul urmând să fie trimis Curţii de Apel Târgu Mureş spre competentă soluţionare în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenienta V.P. împotriva deciziei nr. 14 din 17 ianuarie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi sentinţa civilă nr. 252 din 01 martie 1999 a Tribunalului Mureş, cu trimitere spre rejudecare, în primă instanţă, la Curtea de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3233/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3236/2003. Comercial → |
|---|
