CSJ. Decizia nr. 3265/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3265/2003
Dosar nr. 7801/2001
Şedinţa publică din 2 iulie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SA a chemat-o în judecată pe pârâta SC P.F. SRL Bucureşti şi a solicitat, ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 31.206.050 lire italiene, contravaloare marfă, la 2.657.216 lire italiene dobândă şi la cheltuieli de judecată, cu motivarea că i-a livrat pârâtei marfă, conform contractului şi că preţul din factura nr. 291 din 7 mai 1999 nu a fost decontat.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 2621, pronunţată la 3 aprilie 2001, a admis acţiunea şi a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 31.206.650 lire italiene, reprezentând contravaloare marfă şi la 2.657.216 lire italiene, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând dobânda legală calculată pe perioada 21 iunie 1999 - 21 noiembrie 2000.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pretenţiile reclamantei au fost dovedite cu înscrisurile anexate acţiunii şi, ca urmare, a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 969, 970 alin. (1), art. 1073 şi 1088 C. civ. şi art. 43 C. com.
Apelul declarat de pârâta SC P.F. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei fondului, a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 1033, pronunţată la data de 18 iunie 2001, a reţinut că apelanta nu a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, devenind astfel aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei nr. 1033, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a declarat recurs pârâta SC P.F. SRL Bucureşti, prin care a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) şi a susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină anularea apelului, ca netimbrat, fiind apreciată de recurent ca o lipsă a motivării.
Cu privire la taxa judiciară de timbru, recurenta a considerat că a fost determinată greşit, întrucât a contestat 46.167 lire italiene, care reprezintă 600.000 lei, taxa de timbru aferentă fiind de 5.500 lei.
A mai precizat recurenta că, împotriva modului de determinare a cuantumului taxei de timbru, a formulat contestaţie pe care a depus-o la serviciul de registratură şi că instanţa avea obligaţia să se pronunţe asupra acestei cereri.
Omisiunea instanţei, de a se pronunţa cu privire la excepţia de netimbrare, a fost încadrată de recurentă în motivul prevăzut de art. 304 alin. (10) C. proc. civ.
Potrivit calculului său, dobânda este de 2.611.049 lire italiene şi nu de 2.657.216 lire italiene, prin urmare, diferenţa contestată este de 46.167 lire italiene, echivalentul a 600.000 lei, sumă pe care instanţa a acordat-o nejustificat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. este nefondat, întrucât, din cuprinsul deciziei recurate, rezultă motivele pe care se sprijină, cât şi dispoziţiile legale ce au fost nesocotite de pârâtă, care nu a achitat taxa de timbru anticipat şi nici până la primul termen de judecată, aşa cum dispune art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997.
Până la primul termen de judecată, aşa cum s-a arătat, nu s-au depus dovezile de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar şi nici contestaţia referitoare la cuantumul taxei judiciare. Această contestaţie a fost înregistrată după pronunţarea deciziei prin care a fost anulat, ca netimbrat, apelul.
Rezultă că instanţa s-a oprit asupra excepţiei de netimbrare şi a aplicat corect dispoziţiile art. 20 alin. (3) din legea mai sus citată, astfel că şi motivul prevăzut de art. 304 alin. (10) C. proc. civ., pe care l-a invocat recurenta, este nefondat.
Este necontestat faptul că pârâta, în apelul său, a precizat că nu critică obligarea sa la plata sumei ce i-a fost facturată, dar, la pct. 2 din motive, consideră că instanţa a acordat altceva decât a solicitat intimata în cererea introductivă, motivat de faptul că suma s-a acordat într-o altă monedă.
Această critică constituie o contestare a primului capăt de cerere, aşa încât, la determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru, s-a avut în vedere şi primul capăt din petitul acţiunii.
Din acest punct de vedere, faptul că pârâta a precizat că motivul „nu este evaluabil în bani", nu prezintă relevanţă pentru încadrarea corectă a cererii în scopul determinării taxei judiciare de timbru.
În cazul căilor de atac, legea timbrului precizează expres cererile neevaluabile în bani, aşa încât, nici din acest punct de vedere nu putea fi reţinută susţinerea pârâtei apelante.
În consecinţă, nu sunt motive de netemeinicie şi nelegalitate care să atragă modificarea sau casarea deciziei pronunţate în apel, astfel că, potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.F. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1033 din 18 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3261/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3268/2003. Comercial → |
|---|
