CSJ. Decizia nr. 3277/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3277/2003
Dosar nr. 1085/2003
Şedinţa publică din 2 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecători Feteşti sub nr. 848/2002, reclamanta A.S.R. SA Ialomiţa a chemat în judecată pe pârâta B.M., solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 4.572.255 lei cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală, începând cu data punerii în întârziere şi până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Feteşti, prin sentinţa nr. 775 din 27 mai 2002, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A.S.R. SA Ialomiţa, în favoarea Tribunalului Ialomiţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obiectul cererii formulate de reclamantă îl constituie recuperarea despăgubirilor achitate de către aceasta, ca urmare a existenţei unui contract de asigurare de bunuri, despăgubiri al cărui cuantum se ridică la 4.572.255 lei.
Potrivit art. 6 C. com., asigurările de lucruri sau stabilimente, care nu sunt obiectul comerţului, şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurător.
Cum obiectul cererii are o valoare de până la 10.000.000 lei, soluţionarea în primă instanţă a cererii în materie comercială este de competenţa tribunalului.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 775 din 27 mai 2002 pronunţată de Judecătoria Feteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Ialomiţa, a constatat că recurenta, deşi a fost citată cu menţiunea de a timbra cererea de recurs cu 30.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi, prin Decizia civilă nr. 662 din 22 august 2002, recursul a fost anulat ca netimbrat.
Conform sentinţei nr. 775 din 27 mai 2002 a Judecătoriei Feteşti, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Ialomiţa, sub nr. 2793 din 30 octombrie 2002, pentru soluţionarea în fond.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare pârâta B.M., invocând excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Ialomiţa şi declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Feteşti.
Tribunalul Ialomiţa a reţinut că, în speţă, este vorba de răspundere civilă delictuală întemeiată pe art. 998 C. civ., astfel că judecarea cauzei, în lipsa raporturilor contractuale, trebuie să se facă în primă instanţă de judecătorie, care este competentă material.
În consecinţă, instanţa a apreciat ca întemeiată excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ialomiţa, şi, ca urmare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A.S.R. SA, sucursala Ialomiţa, în favoarea Judecătoriei Feteşti.
În temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat cauza Curţii de Apel Bucureşti, pentru soluţionare, care a pronunţat sentinţa nr. 3 din 7 ianuarie 2003.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 45 din 28 martie 2003, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, cu motivarea că, în speţă, este vorba despre o acţiune de natură comercială. Au fost citate prevederile art. 3 C. com., potrivit cărora asigurările sunt fapte de comerţ, independent de calitatea persoanei care efectuează aceste operaţiuni, iar potrivit dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 136/1995, coroborat cu Legea nr. 32/2002, în România asigurările se efectuează de către societăţi comerciale.
Ca atare, faţă de dispoziţiile art. 56 C. com., raportat la art. 890 C. com., în raporturile dintre o societate de asigurare şi o terţă persoană, chiar necomerciant, se aplică legea comercială, atât sub aspect substanţial, cât şi sub aspect procesual. În concluzie, Curtea a reţinut că instanţa comercială este competentă să judece acţiuni izvorâte din fapte ilicite, în cazul în care sunt incidente dispoziţiile art. 56 C. com.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că raportul juridic dedus judecăţii derivă dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, că cererea se întemeiază pe art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România şi pe art. 998 C. civ. şi că hotărârea atacată a încălcat aceste dispoziţii.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
În speţă, raportul juridic dedus judecăţii derivă direct dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii şi, prin urmare, sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 998 C. civ.
Cum reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România, pentru recuperarea de la pârâtă a despăgubirii achitată asigurătorului, competenţa în primă instanţă revine judecătoriei.
Recursul a fost declarat în legătură cu încălcarea normelor de competenţă materială raportat la lipsa raporturilor contractuale de natură comercială, aşa încât faţă de dispoziţiile mai sus citate şi de prevederile art. 304 alin. (9) şi (3) C. proc. civ., criticile sunt întemeiate.
În consecinţă, recursul reclamantei se va admite, iar sentinţa va fi modificată în sensul dispozitivului.
În ce priveşte cel de-al doilea recurs, declarat de pârâtă, Curtea constată că B.M. nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de timbrare.
Potrivit art. 20 alin. (1) raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru şi timbrul judiciar se achită anticipat sau cel mai târziu până la primul termen de judecată.
Cum această obligaţie nu a fost adusă la îndeplinire potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, recursul pârâtei B.M. va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.S.R. SA, sucursala Ialomiţa, împotriva sentinţei nr. 45 din 28 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Feteşti.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta B.M., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3270/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 328/2003. Comercial → |
|---|
