CSJ. Decizia nr. 3288/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3288/2003
Dosar nr. 4481/2001
Şedinţa publică din 2 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 februarie 2003, reclamanta, B.K. SA, sucursala Mureş, a chemat în judecată pe debitoarea, SC E.I.E. SRL Târgu Mureş, şi giranţii D.M., L.H.S. şi B.T.E., pentru a fi obligaţi, în solidar, la plata sumei de 721.195.465 lei (din care 270.485.351 lei credit nerambursat şi 450.710.114 lei dobânzi), cu cheltuieli de judecată, precum şi cu dobânzile ce se vor calcula până la plata efectivă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a acordat debitoarei, SC E.I.E. SRL Târgu Mureş, un credit în valoare de 72 milioane lei, destinat achiziţionării unor mărfuri din import, precum şi 5 credite suplimentare, conform unor acte adiţionale de reeşalonare.
Totodată, a mai arătat că, pentru garantarea acestor împrumuturi, s-au constituit mai multe acte autentice, respectiv, o ipotecă în valoare de 96.000.000 lei, pentru care a fost garante pârâtele D.M. şi L.H.S., un gaj, în valoare de 12.500.000 lei, constituit de garantul B.E.T. şi un gaj, în valoare de 650.000.000 lei, constituit de debitoarea-garantă a creditului, pârâta SC E.I.E. SRL Târgu Mureş.
Întrucât societatea comercială debitoare nu a restituit sumele încasare în baza contractului de credit, reclamanta a solicitat plata sumei datorate, precum şi dobânzi calculate la zi, dar şi în continuare, până la stingerea obligaţiei de plată.
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 2165 din 22 decembrie 1999 a Tribunalului Mureş, a fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta B.K. SA, sucursala Mureş, iar pârâta, SC E.I.E. SRL Târgu Mureş, a fost obligată la plata sumei de 270.485.351 lei, cu titlu de credit nerambursat, plus 615.859.451 lei dobânzi.
De asemenea, pârâtele D.M. şi L.H.S. au fost obligate să plătească reclamantei, în solidar cu pârâta, SC E.I.E. SRL Târgu Mureş, suma de 96.000.000 lei, ce face parte din creditul datorat de către societatea comercială debitoare.
Pârâtele au mai fost obligate şi la plata sumei de 30.000 lei cheltuieli de judecată, iar acţiunea a fost respinsă faţă de pârâtul B.T.E.
Hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă, în baza deciziei nr. 704 din 20 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei L.H.S. şi au fost anulate, ca insuficient timbrate, apelurile pârâtelor, SC E.I.E. SRL Târgu Mureş, şi D.M., fiind păstrată, în totalitate, sentinţa tribunalului.
Totodată, reclamanta a fost dată în debit cu suma de 25.140.363 lei, reprezentând diferenţă taxă judiciară de timbru, pentru majorarea pretenţiilor intervenită după abrogarea Legii nr. 76/1992.
Cu actele înregistrate la 9 februarie 2001 şi, respectiv, la 6 februarie 2001, au formulat motive de recurs atât reclamanta, cât şi pârâtele D.M. şi L.H.S., susţinând următoarele critici:
Recurenta-reclamantă a susţinut că, în mod eronat, curtea de apel a dat-o în debit pentru taxa judiciară de timbru, aferentă pretenţiilor majorate după abrogarea Legii nr. 76/1992, deoarece B.K. se afla în procedura falimentului de la 8 februarie 2000, situaţie în care, Decizia curţii contravine art. 20 alin. (1) din OUG nr. 186/1999.
Pârâtele, D.M. şi L.H.S. au arătat că apelul a fost formulat în termen şi timbrat, iar imobilul ipotecat a fost scos de sub ipotecă, motiv pentru care nu trebuie angajată răspunderea garantelor pentru suma de 96.000.000 lei.
Recursul reclamantei, ca şi al pârâtelor sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce priveşte recursul societăţii reclamante, acesta a criticat Decizia curţii de apel sub aspectul timbrării susţinând că era o societate comercială aflată în lichidare şi, în consecinţă, în mod greşit a fost dată în debit cu taxa judiciară de timbru aferentă majorării pretenţiilor în dosarul de fond şi de apel.
În realitate, instanţa a procedat corect atunci când a dispus darea în debit a reclamantei, deoarece taxa de timbru, calculată de curtea de apel, se referă la majorarea pretenţiilor reclamantei la fond şi la apel, când aceasta nu se afla în procedură de lichidare judiciară şi, ca atare, nu erau aplicabile dispoziţiile art. 201 din OUG nr. 186/1999, invocată de recurentă.
Într-adevăr, potrivit alin. (3) al textului citat, acţiunile introduse de lichidator în aplicarea prezentei legi sunt scutite de taxe de timbru or, la data majorării pretenţiilor reclamantei, 16 mai 1997, aceasta nu se afla în procedură de faliment şi datora taxa de timbru, calculată conform HG nr. 1295/1990, aplicabilă la acea dată, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel.
Procedând în acest mod, curtea de apel nu a făcut decât să corecteze modul în care s-a aplicat legea timbrului la data majorării acţiunii, potrivit prevederilor art. 20 pct. 5 din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care va fi respins recursul reclamantei, prin lichidator, ca nefondat, conform 312 din C. proc. civ.
Cât priveşte recursul pârâtelor, deşi D.M. şi L.H.S. au formulat un singur recurs motivat, criticile vor fi examinate separat, deoarece soluţia instanţei de apel diferă faţă de cele două pârâte.
Astfel, prin Decizia nr. 704/2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, a fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul pârâtei D.M., or, prin motivele de recurs, nu s-a formulat nici o critică sub acest aspect, ambele recurente referindu-se la apărări de fond, situaţie în care va fi respins recursul pârâtei D.M.
Pârâta, L.H.S., a formulat motive de recurs fără să le încadreze în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi susţinând – generic – faptul că, în mod eronat, a fost angajată răspunderea sa pentru plata sumei de 96.000.000 lei.
Din actele dosarului rezultă că pârâta-recurentă a semnat contractul de garanţie imobiliară depus la dosarul de fond (dosarul nr. 1000/1997 al Tribunalului Mureş) potrivit căruia a acceptat să constituie ipotecă asupra imobilului, proprietatea sa şi a soţului, în vederea garantării creditului aprobat în ianuarie 1994, situaţie în care, pentru nerambursarea acestuia, în mod corect a fost angajată răspunderea debitoarei şi a garanţilor în limita sumei de 96.000.000 lei, care constituia valoarea imobilului.
Este adevărat că, la data de 25 septembrie 2002, pârâtele-recurente au depus un „memoriu" conţinând şi alte critici aduse deciziei curţii de apel, dar acestea sunt introduse cu depăşirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi nefiind motive de ordine publică, nu pot fi luate în examinare de instanţă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, vor fi respinse atât recursul reclamantei, cât şi a celor două pârâte, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta, B.G.C.P. B.K. SA, Agenţia Mureş, prin lichidator SC R.V.A. SA Bucureşti, şi pârâtele-garante D.M. şi L.S.H., împotriva deciziei nr. 704/A din 20 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3287/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3289/2003. Comercial → |
|---|
