CSJ. Decizia nr. 3289/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3289/2003
Dosar nr. 7237/2001
Şedinţa publică din 2 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2000, reclamantul Ministerul de Interne a chemat în judecată pârâtul Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară H.H.– I.F.I.N. – H.H. Bucureşti, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 601.315.527 lei, reprezentând contravaloare pază militară efectuată în perioada martie – iulie 1999 şi parţial, august 1999 – ianuarie 2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că a încheiat cu fostul minister tutelar al pârâtului contractul nr. 3 din 24 octombrie 1991, având ca obiect asigurarea cu pază militară a Institutului de Fizică Atomică din care face parte şi pârâtul, care s-a înfiinţat, urmare a HG nr. 1309 din 25 noiembrie 1996 prin reorganizarea fostului Institut de Fizică şi Inginerie Nucleară, că suma, în litigiu, reprezintă contravaloarea de prestări servicii de pază efectuate şi neachitate, şi că, contractul de pază, în baza căruia s-au efectuat acestea ,este în vigoare şi produce efecte, deşi pârâtul a formulat acţiune în reziliere a acestuia, cerere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentinţa nr. 6647/2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă şi irevocabilă.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, pe motiv că nu s-a comunicat lunar numărul efectiv de membri al UM nr. 0223 din structura reclamantului.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 6647 din 24 octombrie 2000, a admis acţiunea reclamantului Ministerul de Interne şi a obligat pârâtul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară H.H., către reclamant, la plata sumei de 601.315.527 lei, reprezentând contravaloare pază militară neachitată.
Împotriva sentinţei anterior menţionată a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că:
- pretenţiile reclamantului s-au întemeiat pe dispoziţiile contractului nr. 3 din 24 octombrie 1991 pentru perioadele martie – iulie 1999 şi parţial martie 1999 – ianuarie 2000, dar în 1996 I.F.I.N., conform HG nr. 309/1996, s-a reorganizat, fapt notificat reclamantei de I.F.I.N. - H.H., persoană juridică independentă născută în urma reorganizării;
- persoanele juridice născute în urma reorganizării erau obligate să încheie contracte de pază cu intimatul-reclamant, fapt neîndeplinit şi, deci, nu poate fi ţinut răspunzător apelantul-pârât pentru neplata contravalorii serviciului de pază efectuat altor unităţi;
- perioada august 1999 - ianuarie 2000 face obiectul altui contract încheiat între I.F.I.N. - H.H. şi M.I. (U.M. 0223) la data de 28 iulie 1999;
- penalităţile trebuie recalculate la suma pe care apelantul o recunoaşte.
Pentru motivele arătate, pârâtul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 792 din 22 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului, cu motivarea că paza obiectivului I.F.I.N. - H.H., grupul al II-lea, s-a realizat în temeiul contractului nr. 3/1991, contractul nr. 3038/205399 din 28 iulie 1999 a avut ca obiectiv grupul I din cadrul aceluiaşi institut, iar în ce priveşte faptul că persoanele juridice născute ca urmare reorganizării institutului, refuză plata sumelor pe motiv că nu există contracte semnate cu prestatorul, a reţinut că atâta timp cât pârâta nu a întreprins măsuri de clarificare a situaţiei contractului nr. 3/1991, nu poate fi absolvită de răspundere faţă de reclamant.
Cu petiţia înregistrată la data de 5 iulie 2001, pârâtul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară H.H. (I.F.I.N. - H.H.) Măgurele a declarat recurs împotriva deciziei nr. 792 din 22 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Pârâtul critică hotărârea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că:
- a demonstrat că, în anul 1993, prestaţia de pază executată de M.I. nu se mai poate întemeia pe contractul nr. 3/1991, deoarece temeiul juridic al acelui contract era Decretul nr. 477/1983, decret abrogat în mod expres prin Legea nr. 18/1996;
- până în anul 1993, I.F.I.N. era singurul institut cu personalitate juridică, asigurând activitatea funcţională pentru celelalte institute de pe platforma Măgurele; în 1996 toate institutele de pe platforma Măgurele s-au reorganizat, devenind institute naţionale de cercetare-dezvoltare, independente, cu personalitate juridică, fapt notificat de către recurentul-pârât prestatorului, cu adresa nr. 13 din 6 ianuarie 1997;
- din punct de vedere legal, obligaţia încheierii de noi contracte de pază cu institutele rezultate în urma reorganizării, ar fi revenit Ministerului de Interne, având în vedere dispoziţiile HG nr. 523/1997 şi ale Legii nr. 18/1996;
- în mod nelegal instanţa de apel a reţinut că I.F.I.N. – H.H. este obligat la plata prestaţiei de pază în 1999, în baza unui contract încheiat cu o altă persoană juridică şi al cărui temei legal a fost desfiinţat din 1996, în mod expres, prin Legea nr. 18/1996;
- la 28 iulie 1999 I.F.I.N. - H.H. a încheiat cu Ministerul de Interne, în baza dispoziţiilor HG nr. 523/1997, contractul cu nr. 3038/205399/1999, pentru paza instalaţiilor de interes naţional, prevăzute în HG nr. 400/1997, şi care se află în incinta grup I Reactor;
- instanţa reţine, în mod eronat, că institutele şi obiectivele aflate în incinta grup II, au fost păzite în baza contractului nr. 3/1991, până la 15 ianuarie 2000, fără a lua în considerare dispoziţiile legale prin care I.F.I.N. a fost reorganizat şi dispoziţiile legale prin care M.I. era obligat să încheie contracte, încă din 1997, cu institutele rezultate în urma reorganizării. De altfel, I.F.I.N. -.H.H. nu are instalaţii de interes naţional în grupul II, de natură a fi păzite cu efective de jandarmerie;
- instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi prin aceea că nu a reţinut că I.F.I.N. – H.H. şi-a achitat contravaloarea serviciilor de pază prestate în perioada martie – iulie 1999 şi august 1999 – ianuarie 2000, împrejurare dovedită prin ordinele de plată depuse la dosar şi că nu poate fi răspunzător pentru faptul că M.I. nu a încheiat contracte de bază cu beneficiarii prevăzuţi în HG nr. 523/1997;
- instanţa de apel a omis să observe că I.F.I.N. – H.H. nu poate fi păzit în baza a două contracte în acelaşi timp, la aceleaşi obiective, şi a pronunţat o hotărâre prin care obliga I.F.I.N. – H.H. la plată pentru altul.
În drept, recurentul şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârât nu este fondat.
Analizând primul motiv de recurs, se constată că nu este întemeiat, deoarece contractul nr. 3/1991 s-a încheiat de părţi pe perioadă nedeterminată, având ca obiect asigurarea pazei militare a Institutului de Fizică Atomică şi cu posibilitatea de a fi adaptat în funcţie de modificările aduse anexelor la protocolul nr. 02311/04970 din 8 mai 1985.
Prin HG nr. 119 din8 februarie 1990 – anexa nr. 1, s-a aprobat structura organizatorică a Institutului de Fizică Atomică, unde sunt nominalizate unităţile din componenţa acestuia, printre care şi Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară şi, în conformitate cu art. 3 din hotărârea de guvern menţionată, acest institut – unitate cu personalitate juridică, asigură activitatea funcţională, utilităţile generale pentru unităţile fără personalitate juridică ale Institutului de Fizică Nucleară.
În baza HG nr. 1309 din 25 noiembrie 1999, Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară s-a reorganizat, înfiinţându-se Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară H.H.–( I.F.I.N. – H.H.) Bucureşti.
În urma reorganizării unităţilor din componenţa Institutului de Fizică Atomică, recurentul-pârât a solicitat rezilierea contractului nr. 3/1999, dar solicitarea sa a fost respinsă prin sentinţa nr. 1554/1999 a Judecătoriei Sectorului 5, fiind fără temei legal, întrucât contravenea actelor normative, care reglementează instituirea şi ridicarea pazei la obiectivele asigurate cu efective de jandarmi, şi anume, art. 6 din Legea nr. 18/1996 privind paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor şi art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 116/1998 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, care prevăd că paza obiectivelor de importanţă deosebită pentru activitatea statului se stabilesc prin hotărâre de guvern.
Anexa 1 la HG nr. 523/1997, nominalizează pârâta printre obiectivele la care se asigură pază cu efective de jandarmi.
Din actele normative citate nu rezultă că obligaţia încheierii de noi contracte de pază cu institutele rezultate în urma reorganizării I.F.I.N. – H.H. ar reveni Ministerului de Interne.
Aşadar, instanţa de apel, corect a reţinut că pârâtul care nu a întreprins măsuri de clarificare a situaţiei contractului nr. 3/1991, nu poate fi absolvit de răspundere faţă de reclamant şi, deci, datorează acestuia debitul aferent perioadei martie 1999 – ianuarie 2000.
Cel de al doilea motiv de recurs vizează împrejurarea că, datorită modului în care s-a derulat contractul, I.F.I.N. - H.H. a fost păzit în baza a două contracte, în acelaşi timp, la aceleaşi obiective, în acest mod fiind obligat la plată pentru alţi beneficiari de prestaţii.
În realitate, aşa cum s-a arătat, pentru contractul încheiat în 1991 există hotărâri judecătoreşti care au stabilit, în mod irevocabil, valabilitatea contractului nr. 3/1991, în temeiul căruia unitatea prestatoare a emis facturile pentru plată instalaţiilor de pe platforma Măgurele grup II.
În ceea ce priveşte contractul nr. 3038/1999 încheiat între părţi pentru Grupul I de pe aceeaşi platformă, acestea s-au încheiat pentru instalaţii de interes naţional, fiind datorate prestaţii distincte, derivând din executarea celor două contracte.
Pe de altă parte, aşa cum corect a susţinut intimata, prestaţiile de pază au fost acceptate şi, ca atare, beneficiarul acestora datorează preţul, iar în măsura în care s-ar fi făcut plata în folosul altor beneficiari, avea posibilitatea să se îndrepte împotriva acestora prin acţiuni de regres, urmând a fi respins şi cel de al doilea motiv de recurs.
În fine, recurenta a mai arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi prin aceea că nu a reţinut plăţile făcute de pârâtă pentru perioada martie - iulie 1999 şi august 1999 – ianuarie 2000, dar, din cuprinsul ordinelor de plată invocate, rezultă că s-au achitat debite restante din anul 1997, aşa cum s-a comunicat pârâtei prin adresa nr. 186478 din 3 decembrie 1999 (dosarul de recurs).
Pentru toate aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară H.H. (I.F.I.N. – H.H.) împotriva deciziei nr. 792 din 22 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3288/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 329/2003. Comercial → |
|---|
