CSJ. Decizia nr. 33/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 33/2003
Dosar nr. 6768/2001
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 noiembrie 2000, reclamanta C.N. A.C.N. SA Constanţa a chemat în judecată pe pârâta C.N.F.R. N. SA Galaţi pentru a fi obligată la plata sumei de 12.800.000 lei, reprezentând daune, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 7 februarie 2001, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 12.800.000 lei, daune şi 1.099.006 lei, cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 39 din 10 mai 2001, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Împotriva acestei soluţii, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei, întrucât, nereţinându-se culpa comandantului convoiului Filiaşi pentru avariile pe timpul ecluzării, greşit a fost angajată răspunderea sa la plată.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului, în raport cu susţinerile pe care pârâta le face prin recursul de faţă, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raporturile juridice dintre părţi s-au născut în temeiul contractului privind tranzitarea canalelor navigabile şi efectuarea de operaţiuni portuare, manevrare şi operare barzi nr. 15/1996, prelungit prin actul adiţional din 12 februarie 1998.
Este de reţinut că, prin contract, potrivit art. 4.2. lit. j), pârâta, beneficiară a prestaţiilor, se obligă să suporte toate prejudiciile cauzate instalaţiilor şi echipamentelor prestatorului, din culpa navei sau convoiului.
Astfel că, pentru avariile, menţionate prin procesul-verbal de constatare a evenimentului din 7 septembrie 1998, produse la instalaţiile portuare pe perioada ecluzării convoiului „Filiaşi", corect instanţele au antrenat răspunderea pârâtei, în calitate de armator.
De altfel, este, sub acest aspect, lipsită de relevanţă juridică susţinerea pârâtei că, producerea avariilor nedatorându-se culpei comandantului convoiului, a fost greşit obligată, întrucât, potrivit reglementării speciale cuprinse în Regulile de Navigaţie pe Canalul Dunăre - Marea Neagră, prejudiciile aduse construcţiilor şi instalaţiilor canalului urmează a fi suportate de către armatorul navei.
În consecinţă, răspunderea armatorului, potrivit celor de mai sus, nu este legată în nici un fel de răspunderea comandantului navei, aşa cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea ce se atacă.
Având în vedere cele de mai sus, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.F.R. N. SA Galaţi împotriva deciziei nr. 39 MF din 10 mai 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia maritim şi fluvial.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3299/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3300/2003. Comercial → |
|---|
