CSJ. Decizia nr. 3353/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3353/2003
Dosar nr. 604/2002
Şedinţa publică din 8 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Spitalul judeţean Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC T.R. SA Brăila, pentru a fi obligată la plata sumei de 980.784.981 lei, din care 976.117.079 lei cheltuieli cu personalul medical şi 4.667.902 lei cheltuieli cu materiale sanitare, plus cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 375 din 3 mai 2001, Tribunalul Brăila, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, între părţile în litigiu, a fost încheiat, în anul 1994, un contract de prestări servicii pe o durată de un an, care nu a fost prelungit; beneficiarii acestor servicii au fost persoanele fizice, titulare ale biletelor de tratament, şi nu pârâta; expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că, în contravaloarea biletelor de tratament, nu este inclusă nici o sumă care trebuie virată Spitalului judeţean Brăila cu titlu de cheltuieli de personal sau cheltuieli materiale sanitare; conform legislaţiei în vigoare, contravaloarea unui bilet de tratament se acoperă din bugetul Asigurărilor Sociale de Stat, pentru biletele distribuite de M.M.P.S.
Prin Decizia civilă nr. 709/A din 30 octombrie 2001, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a interpretat corect probele administrate în cauză, în sensul că:
- respectivul contract a privit plata serviciilor de asistenţă balneară pentru turiştii care vin pe cont propriu la C.B. Lacul Sărat şi nu a turiştilor care vin în staţiune, în baza contractului încheiat cu M.M.P.S. Expertiza a stabilit că în contravaloarea biletelor de tratament nu este inclusă vreo sumă ce trebuie virată pârâtei SC T.R. SA Brăila, iar ca urmare a obiecţiunilor formulate, expertul şi-a menţinut concluziile exprimate în raportul de expertiză, ceea ce nu echivalează cu lipsa răspunsului la obiecţiuni.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie şi solicitând admiterea recursului şi schimbarea sentinţei pronunţate de tribunal, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată la instanţa de fond.
Recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că greşit i-a fost respinsă acţiunea şi apoi apelul fără a se lua în considerare: 1) faptul că în perioada aprilie 1996 – aprilie 1999, Spitalul judeţean a prestat servicii constând în asistenţă medicală în domeniul balnear – fizioterapie, scop în care a cheltuit suma de 976.117.079 lei cu personalul medical şi 4.667.902 lei cu materialele sanitare, SC T.R. SA Brăila realizând venituri din serviciile medicale prestate de Spitalul Judeţean, fără ca aceste venituri să aibă corespondent în cheltuielile cu astfel de servicii; 2) expertiza contabilă nu a răspuns la pct. 1 – 9 din conţinutul obiecţiunilor, pronunţându-se în baza unei probe, incomplete şi cu toate că reclamantul a solicitat efectuarea unei noi expertize, instanţa de apel a respins neîntemeiat admiterea acestei probe.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Reclamantul îşi întemeiază pretenţiile formulate prin acţiune, pentru perioada aprilie 1996 – aprilie 1999, pe dispoziţiile contractului de prestări servicii cu nr. 3300 încheiat între părţi în anul 1994, cu valabilitate până la 31 decembrie 1994, contract ce nu a mai fost prelungit.
Potrivit obiectului acestui contract, aşa cum a fost el prevăzut la art. 1, reclamantul, în calitate de prestator, s-a obligat să execute, iar beneficiarul, pârâta, să plătească prestările de servicii, constând în asistenţă medicală balneară, pentru turiştii care vin pe cont propriu la C.B. Lacu Sărat din Staţiunea Lacu Sărat.
Referitor la obiectul contractului mai sus definit, în considerarea art. 1, s-a făcut precizarea că prevederile lui nu sunt aplicabile turiştilor care vin în staţiunea respectivă în baza contractelor încheiate cu M.M.P.S., cu excepţia celor care solicită proceduri de tratament suplimentare faţă de bilet.
Conform art. 2, contractul s-a încheiat pe o durată de până la 31 decembrie 1994, putând fi prelungit doar cu acordul scris al părţilor, or, din actele dosarului, nu rezultă că ar fi avut loc o prelungire a contractului, în condiţiile menţionate.
Pe de altă parte, expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că turiştii care au beneficiat de asistenţă medicală efectuată de pârâtă au fost persoane fizice venite cu bilete de odihnă şi tratament emise de M.M.P.S. şi nicidecum turiştii veniţi pe cont propriu, fără bilete de odihnă şi tratament.
Pentru turiştii cu bilete de odihnă şi tratament, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 37/1999, costul de tratament balnear se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, deoarece aceste persoane au calitatea de persoane asigurate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 145/1997.
În ce priveşte turiştii veniţi în staţiune pentru tratament pe cont propriu, în contractul de prestări servicii, mai sus menţionat, la art. 4 – 7, s-a prevăzut că reclamantul, în calitate de prestator, s-a obligat se efectueze prestaţii medicale numai clienţilor care fac dovada achitării contravalorii tratamentului cu chitanţă emisă de pârâta – beneficiar, prin dispeceratul C.B. Lacu Sărat.
La art. 5 din contract s-a stipulat că beneficiarul asigură plata contravalorii prestaţiilor conform clauzelor stabilite, ceea ce înseamnă că, pentru efectuarea unor prestaţii în afara cadrului contractual stabilit, fără a se fi făcut dovada achitării costului tratamentului cu chitanţă, nu putea fi angajată răspunderea pârâtei.
De altfel, expertiza a mai concluzionat şi că, în contravaloarea biletelor de tratament distribuite de M.M.P.S. pentru Lacul Sărat, în perioada 1996 – 1999, nu s-a menţionat ca fiind inclusă vreo sumă ce ar fi trebuit virată către Spitalul judeţean Brăila cu titlu de cheltuieli de personal sau cheltuieli materiale sanitare.
Se constată, de asemenea, că expertul a răspuns la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză întocmit, menţionându-se punctul de vedere şi, în mod corect, nu s-a dispus efectuarea unei noi expertize, atât timp cât instanţa a apreciat că prima expertiză este edificatoare, iar o altă expertiză ar fi inutilă.
În consecinţă, se reţine că pretenţiile reclamantei nu au fost formulate în temeiul unui contract valabil încheiat cu pârâta şi chiar dacă ar fi existat un temei contractual actualizat valabil, ele, oricum, nu puteau fi admise, atâta timp cât sumele pretinse nu îşi găsesc justificarea şi suportul legal în prevederile contractului invocat.
Ca atare, cum nici una din susţinerile reclamantului-recurent exprimate ca motive de recurs, nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Decizia curţii de apel va fi menţinută ca fiind legală şi temeinică şi se va respinge recursul declarat în cauză de Spitalul judeţean Brăila, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, Spitalul judeţean Brăila, împotriva deciziei nr. 709 din 30 octombrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3352/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3355/2003. Comercial → |
|---|
