CSJ. Decizia nr. 3359/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3359/2003
Dosar nr. 643/2003
Şedinţa publică din 8 iulie 2003
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, la 17 decembrie 2002, revizuienta R.B. SA, sucursala Cluj, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1803 din 20 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în recursul promovat de T.M. împotriva deciziei civile nr. 732/2002 a Tribunalului Cluj, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că există contrarietate de hotărâri între Decizia civilă nr. 934 din 7 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj şi Decizia civilă nr. 933 din 7 noiembrie 2001 a aceleiaşi curţi de apel.
B.A. SA, sucursala Cluj, a acordat debitorului T.M. un credit în sumă de 111.419 dolari S.U.A. şi 62.117.000 lei, conform contractului de credit nr. 142/ A din 18 mai 1995, pentru achiziţionarea unei combine Class, credit ce a fost garantat prin contractul de garanţie imobiliară nr. 3597 din 17 mai 1995, contractul de gaj pe combina achiziţionată din credit, contracte cu împrumutatul, precum şi cu contractul de gaj fără deposedare nr. 142/ A din 9 octombrie 1996, încheiat cu SC A.I. SRL Cămăraş, judeţul Cluj.
Pentru că împrumutatul nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, privind rambursarea creditului şi a dobânzilor aferente, şi având în vedere că respectivul contract de credit a fost încheiat în anul 1995, anterior intrării în vigoare a Legii bancare nr. 58/1998, creditoarea B.A. SA, sucursala Cluj, a formulat acţiune împotriva acestuia şi a garantului.
Prin Decizia civilă nr. 933 din 7 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul T.M. împotriva sentinţei civile nr. 944 din 15 mai 2000 a Tribunalului Cluj, prin care s-a admis acţiunea reclamantei B.A. SA, sucursala Cluj, şi au fost obligaţi pârâţii T.M. şi SC A.I. SRL Cămăraşu, în solidar, la plata sumei de 89.119 dolari S.U.A., reprezentând credit, dobânzi şi comisioane bancare, calculate până la data de 31 decembrie 1999, cu dobândă în continuare, până la rambursarea integrală a datoriei.
S-a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de chemare în garanţie a pârâtului T.M. împotriva chemaţilor în garanţie R.O. şi SC A.I. SRL Cămăraş.
După învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 944/2000 s-a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a debitorului T.M. şi a SC A.I. SRL Cămăraşu.
Prin încheierea civilă nr. 2954 din 29 martie 2002 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a admis în parte cererea formulată de Biroul executorului judecătoresc B.M., în contradictoriu cu debitorii T.M. şi SC A.I. SRL Călăraş – Cluj şi creditoarea B.A., sucursala Cluj, şi s-a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 944 din 15 mai 2000 a Tribunalului Cluj şi a contractului de gaj fără deposedare nr. 142/ A din 24 iunie 1999.
S-a respins cererea de încuviinţare a executării silite a deciziei civile nr. 933 din 7 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, a contractului de credit nr. 142/ A /1995 şi a contractului de gaj nr. 142/1995.
Apelurile formulate de debitorul T.M. şi de garanta SC A.I. SRL Cămăraşu, împotriva sentinţei, au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia civilă nr. 732 din 20 iunie 2002 a Tribunalului Cluj şi s-a luat act de renunţarea creditoarei la judecarea apelului formulat împotriva acestei încheieri.
Prin Decizia civilă nr. 1803 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a admis recursul debitorului T.M. împotriva deciziei civile nr. 732 din 20 iunie 2002 a Tribunalului Cluj pe care a modificat-o, în sensul că a admis apelul declarat de debitorul T.M. împotriva încheierii nr. 2954 din 29 martie 2002 a Judecătoriei Cluj Napoca, pronunţată în dosarul nr. 3421/2002 pe care a schimbat-o, în sensul că a respins cererea de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul executorului judecătoresc B.M. faţă de debitorul T.M.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei şi s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de debitoarea SC A.I. SRL Cămăraşu împotriva aceleiaşi decizii.
Prin Decizia civilă nr. 934 din 7 noiembrie 2001, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinţei civile nr. 918 din 12 mai 2000 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în sensul că a admis, în parte, acţiunea reclamantului T.M. şi a obligat pârâtul R.O. să achite în numele reclamantului T.M. şi în favoarea B.A.SA, sucursala Cluj, suma de 94.843 dolari S.U.A. şi dobânzile aferente acestui credit, ce formează obiectul contractului de credit nr. 142/ A din 18 septembrie 1995.
A fost obligat pârâtul R.O. să plătească reclamantului 10.000 dolari S.U.A., la cursul B.N.R. sau B.R. SA Cluj, din ziua plăţii.
S-a respins acţiunea reclamantului împotriva SC A.I. SRL Cămăraş şi B.A. SA, sucursala Cluj.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 375 din 5 martie 2003, a admis din oficiu excepţia privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Cluj.
A dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii Supreme de Justiţie pentru soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuienta R.B. SA, sucursala Cluj Napoca, în contradictoriu cu T.M. şi SC A.I. SRL Cămăraş, judeţul Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., competenţa pentru soluţionarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revine instanţei mai mari în grad faţă de instanţa care a pronunţat hotărârile potrivnice.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul T.M. a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi respingerea acesteia pentru motivele invocate.
Curtea, având în vedere că Decizia nr. 1803 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, a cărei revizuire se solicită, s-a pronunţat la 20 noiembrie 2002, iar cererea de revizuire s-a înregistrat la aceiaşi instanţă, la data de 17 decembrie 2002, fără să se depăşească termenul de o lună prevăzut de art. 324 C. proc. civ., respinge excepţia invocată da neîntemeiată.
Cererea de revizuire a reclamantei R.B. SA, sucursala Cluj, este neîntemeiată pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive, potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceleaşi calităţi.
Este de reţinut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, avându-şi suportul legal în respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, prin această cale extraordinară de atac se urmăreşte anularea ultimei hotărâri pronunţate.
Pentru a se constata contrarietatea de hotărâri cu consecinţa anulării ultimei hotărâri pe considerentul că se încalcă puterea lucrului judecat, trebuie să fie îndeplinite cerinţele prevăzute de pct. 7 al articolului mai sus citat, şi anume, să fie vorba de hotărâri contradictorii, să fie pronunţate în aceeaşi cauză , deci, să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză, iar hotărârile să fie date în dosare diferite.
În cauză, se constată că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, cel puţin sub aspectul lipsei de identitate a celor trei elemente cerute de text.
Din acelaşi punct de vedere, al neîndeplinirii condiţiilor cerute de lege mai, este de reţinut că puterea lucrului judecat trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârilor ce se evocă.
În concluzie, nefiind în discuţie hotărâri potrivnice, date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În consecinţă, cererea de revizuire formulată de revizuientă, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va fi respinsă ca nefondată.
Se reţine, însă, că revizuienta a invocat şi dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri, rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, poate fi cerută în cazul în care instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire, ce se întemeiază pe dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se constată că, în raport cu dispoziţiile art. 323 alin. (1) din acelaşi cod, cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se solicită.
Faţă de cele de mai sus şi în raport cu dispoziţiile menţionate, Curtea urmează să trimită cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Cluj, pe temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire, formulată de revizuienta R.B. SA, sucursala Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 1803 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi trimite, spre competentă soluţionare, cauza Curţii de Apel Cluj, pe temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
| ← CSJ. Decizia nr. 3356/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 336/2003. Comercial → |
|---|
