CSJ. Decizia nr. 3377/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3377/2003
Dosar nr. 8433/2001
Şedinţa publică din 9 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 37, pronunţată la data de 26 ianuarie 2001, în dosarul nr. E /726/2000, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Gorj a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.G.I.E. SRL, împotriva pârâtei SC O.C. SRL, cu consecinţa obligării acesteia să plătească reclamantei suma de 19.350.108 lei, cu titlu de preţ; suma de 11.383.038 lei, cu titlu de dobânzi comerciale şi suma de 2.550.489 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 1361, 969 C. civ., 43 C. com. şi art. 274 C. proc. civ., reţinând că pârâta nu a achitat integral, reclamantei contravaloarea mărfii primite, conform facturilor depuse în probaţiune.
Secţia comercială a Curţii de Apel Craiova, prin Decizia nr. 669, pronunţată la data de 27 iunie 2001, în dosarul nr. 628/ C /2001 a admis apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantei şi obligării pârâtei să plătească acesteia suma de 14.546.419 lei, cu titlu de preţ, suma de 8.629.287 lei, cu titlu de dobânzi şi suma de 1.929.056 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa menţionata decizie, instanţa de apel a reţinut, în principal, că factura nr. 1758141 din 14 februarie 1999 nu a fost acceptată la plată de pârâtă şi nu face probă împotriva acesteia şi că, din preţul înscris pe facturile acceptate la plată, pârâta a achitat, cu întârziere, diferite sume.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata reclamantă SC T.G.I.E. SRL, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale în materia probelor în materie comercială, cu referire la factura contestată.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 46 C. com., obligaţiile comerciale se probează cu facturi acceptate. Din interpretarea acestui text rezultă că facturile – acte unilaterale emise de către comerciant prin care acesta recapitulează ceea ce îi datorează debitorul său şi îi solicită plata preţului - fac dovada în favoarea emitentului numai când sunt acceptate, iar facturile neacceptate formează mijloc de probă împotriva acestuia.
Aşa fiind, având în vedere natura juridică a acestui mijloc de probă, se constată că instanţa de apel, reţinând cu temei că factura nr. 1758141 din 14 februarie 1999 nu a fost acceptată la plată de către pârâtă, a apreciat, cu justeţe, că aceasta nu probează nici existenţa convenţiei nici conţinutul său, făcând o corectă interpretare şi aplicare a evocatului text legal.
Pentru aceste considerente, cum dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-şi găsesc incidenţa în cauză, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.G.I.E. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 669 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3375/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3378/2003. Comercial → |
|---|
