CSJ. Decizia nr. 3413/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3413/2003
Dosar nr. 577/2003
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta S.C. „M. V." SRL Bucureşti împotriva încheierii din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a V-a Comercială.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta S.C." M. V." SRL Bucureşti prin avocat B. O. şi intimata S.C." R. P." SRL Rm. Sărat prin director tehnic D.M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat, după care, reprezentantul recurentei având cuvântul a solicitat admiterea recursului pentru motivele scrise depuse la dosar.
Intimata prin reprezentantul său a solicitat respingerea recursului referindu-se la motivele din întâmpinare.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.316 din 7 iunie 2002, Tribunalul Arbitral de pe lângă Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional Bucureşti a respins ca nefondată acţiunea introdusă de recurentă în calitate de reclamantă împotriva intimatei pârâte S.C. „R.P." SRL pentru constatarea încetării de drept a contractului de comodat încheiat de cele două părţi la data de 1 noiembrie 1999 cu obligarea pârâtei să-i restituie utilajele împrumutate în baza contractului menţionat.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi reclamanta S.C. „M. V". SRL a fost obligată să plătească acesteia suma de 22.895 euro cu titlu de contravaloare marfă livrată şi neachitată, plus 220.355.098 lei cu titlu de penalităţi, reţinându-se totodată dreptul de retenţie al pârâtei S.C. „R. P". SRL asupra utilajelor aparţinând reclamantei S.C. „M. V." SRL aflate în depozitul său până la achitarea debitului.
Această sentinţă a fost atacată cu acţiune în anulare de reclamanta S.C. „M.V." SRL, iar până la soluţionarea acesteia a solicitat suspendarea vremelnică a sentinţei arbitrale nr.316/7 iunie 2002 depunând, conform dispoziţiilor art.300 (5) din codul de procedură civilă o cauţiune în sumă de 90.000.000 lei.
Prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a V-a Comercială la data de 7 octombrie 2002, în dosarul nr.1249/2002 , s-a admis cererea petentei S.C. „M.V." SRL (recurentă în cauza de faţă) şi s-a dispus suspendarea executării sentinţei nr.316/7 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie, în dosarul nr.39/2002, până la soluţionarea acţiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr.1173/2002 al Curţii de Apel-Secţia a V-a Comercială.
Ulterior, reclamanta a depus certificatul de grefă eliberat de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a V-a Comercială (fila 7 dosar nr.2101/2002) cu ajutorul căreia a dovedit că acţiunea în anulare promovată de aceasta împotriva sentinţei arbitrale nr.316/2002 a fost respinsă.
Ca urmare, reclamanta S.C. „M.V".S.R.La solicitat instanţei prin cererea introdusă la 26 noiembrie 2002, să dispună restituirea cauţiunii în sumă de 90.000.000 lei arătând, în motivarea petiţiei că în opinia sa, măsura vremelnică dispusă prin încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2002, pronunţată în dosarul nr.1249/2002 a încetat de drept, şi ca atare, nu se mai justifică nici menţinerea cauţiunii la dispoziţia instanţei.
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a V-a Comercială s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C." M. V." SRL privind restituirea cauţiunii în sumă de 90.000.000 lei cu motivarea că plata unei astfel de sume reprezintă de fapt o garanţie, constituită în scopul acoperirii unor eventuale pagube pe care partea potrivnică le-ar suferi prin întârzierea executării hotărârii urmare cererii de suspendare admisă, întrucât exista pericolul ca în perioada în care a operat suspendarea datornicul să-şi înstrăineze marfa.
A mai reţinut instanţa, că, chiar în condiţiile în care prin sentinţa arbitrală s-a recunoscut intimatei pârâte S.C. „R.P"SRL ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale formulată de aceasta un drept de retenţie asupra bunurilor petentei ce se află în custodia acesteia, Curtea, nu are convingerea că valoarea bunurilor ar depăşi aşa cum se afirmă, pretenţiile reclamantei reconvenţional, astfel că aceste situaţii unite şi cu faptul că intimata S.C." R.P."SRL s-a ajuns la eliberarea cauţiunii, conduce la concluzia că, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.300 (5) din Codul de procedură civilă raportat la prevederile art.591 (3) din acelaşi cod.
Împotriva susmenţionatei încheieri a declarat recurs reclamanta pârâtă S.C. „M. V." SRL, susţinând în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art.392 şi următoarele din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art.403 (3) şi 300 (3) şi (5) din acelaşi cod, depunerea cauţiunii are ca scop acoperirea unor eventuale pagube ce partea potrivnică le-ar suferi prin întârzierea executării determinată de admiterea cererii de suspendare a hotărârii atacate, cu acţiune în anulare în cauza de faţă.
Mai susţine recurenta că, instanţa a făcut prin respingerea cererii de restituire a cauţiunii o aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză cu referire specială la art.300 (5) din Codul de procedură civilă, deoarece, deşi intimata s-a opus la admiterea cererii, nu a făcut dovada existenţei nici unui prejudiciu pe care l-ar fi înregistrat din cauza suspendării executării pe o perioadă de numai 42 zile, aceasta în afara faptului că, chiar prin sentinţa arbitrală suspendată s-a recunoscut intimatei S.C." R. P." SRL un drept de retenţie asupra unor utilaje proprietatea sa în valoare de 30.000 USD, aflate în custodia intimatei şi ca atare, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art.404 (2) din Codul de procedură civilă, pentru acordarea despăgubirilor a căror existenţă, de altfel nici nu a fost dovedită, aşa cum s-a mai arătat.
În consecinţă, petenta solicită admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond admiterea cererii cu consecinţa restituirii cauţiunii în sumă de 90.000.000 lei.
Recursul declarat în cauză este întemeiat.
Din examinarea încheierii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, se reţine că instanţa a făcut o apreciere eronată a dispoziţiilor legale incidente în cauză, raportat la probele existente la dosar.
Este adevărat că, potrivit tezei a doua a art.300 (5) din Codul de procedură civilă cauţiunea se eliberează recurentului (sau persoanei care a exercitat calea de atac) dacă intimatul declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea recurentului la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în urma exercitării recursului.
Însă această dispoziţie legală este evident că, nu era incidentă în cauză, chiar dacă intimata s-a opus la eliberarea cauţiunii, deoarece textul legal menţionat se referă expres la despăgubiri pentru prejudicii cauzate ceea ce presupune în mod obligatoriu existenţa unor dovezi în acest sens prin care să se probeze, cu acte, atât producerea cât şi cuantumul prejudiciului.
Ca atare, simpla opunere a intimatului la eliberarea cauţiunii nu poate constitui un motiv de respingere a cererii, în condiţiile în care în sprijinul acesteia nu s-a produs nici o dovadă în sensul celor arătate mai sus.
Dar soluţia pronunţată prin încheierea din 3 februarie 2003, este criticabilă şi sub aspectul, că instanţa a ignorat faptul că prin sentinţa arbitrală nr.36/2002 (rămasă definitivă) s-a recunoscut intimatei creditoare un drept de retenţie asupra unor utilaje proprietatea recurentei aflată în custodia S.C. „R. P." SRL, a căror valoare depăşeşte cuantumul debitului şi a dobânzilor acumulate prin sentinţa menţionată, şi ca atare, bine aceeaşi instanţă a apreciat prin încheierea anterioară din 7 octombrie 2002 (dosar nr.1249/2002) că în cauză nu există pericolul pieirii bunurilor urmărite sau înstrăinării acestora, astfel că nici din acest punct de vedere nu se justifica respingerea cererii.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul declarat de petenta S.C." M.V."SRL şi a se modifica încheierea din camera de consiliu, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a V-a Comercială la data de 3 februarie 2003 (dosar nr.2101/2002) în sensul că admite cererea formulată de aceeaşi petentă şi dispune restituirea cauţiunii în sumă de 90.000.000 lei, consemnată de S.C. „M.V." SRL la CEC cu recipisa nr.42.30.01/02/40.6/000867 din 30 august 2002, jurnal poziţia 59005-115218 Agenţia Victoria.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta S.C. „M.V." SRL Bucureşti împotriva încheierii din 3 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a V-a Comercială, pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de aceeaşi petentă şi dispune restituirea cauţiunii în sumă de 90.000.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3412/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3414/2003. Comercial → |
|---|
