CSJ. Decizia nr. 3412/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3412/2003
Dosar nr. 795/2002
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1426 din 30 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul declarat de pârâta SC I.I. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 5832 din 5 octombrie 2000, prin care aceasta a fost obligată să plătească reclamantei SC A.M. SA Arad, suma de 68.220.000 lei, reprezentând reactualizarea sumei de 30.000.000 lei plătită cu titlu de avans de reclamantă către pârâtă şi prin care a fost respins şi capătul de cerere privind rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC I.I. SA, solicitând repunerea în termenul de recurs, pe motiv că plicul care conţinea Decizia atacată a fost predat de agentul procedural unei persoane, care nici măcar nu ştia că sediul firmei se află în blocul respectiv, astfel că recurenta a aflat despre această situaţie numai după efectuarea unor investigaţii care au necesitat timp şi, ca urmare, a fost depăşit, în aceste condiţii, termenul legal în care trebuia declarat recursul.
Cum această situaţie este de forţă majoră, recurenta solicită, în baza procesului-verbal din 18 februarie 2002, care susţine că face dovada celor afirmate, repunerea în termenul de recurs, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., şi judecarea recursului pe fond, având în vedere că, potrivit motivelor invocate în cerere, soluţia instanţei de apel este netemeinică şi nelegală.
Cererea de repunere în termen nu este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, recursul pârâtei urmează a fi respins ca tardiv introdus.
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură, în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, iar potrivit alin. (2), în acest ultim caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării".
În speţă, potrivit dovezii existente la dosarul de apel, rezultă că pârâtei i s-a comunicat Decizia recurată la data de 21 ianuarie 2002 şi că aceasta a introdus cererea de recurs la data de 20 februarie 2002, deci, cu depăşirea termenului de recurs de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., care a expirat la 9 februarie 2002, motiv pentru care recurenta a depus odată cu motivele şi o cerere de repunere în termenul de recurs.
Examinând cu prioritate această cerere, se constată că aceasta nu este întemeiată, deoarece faptul că plicul sigilat, în care se afla Decizia atacată, a fost predat unei persoane care locuia în blocul în care se afla şi sediul pârâtei, aşa cum se încearcă a se dovedi prin procesul-verbal din 18 februarie 2002 şi care nu a cunoscut consecinţele predării cu întârziere a unui astfel de plic, sub aspectul depăşirii termenului de recurs, nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa părţii, în sensul dispoziţiilor legale precitate, care să justifice introducerea cererii peste termenul legal de 15 zile.
De altfel, cele menţionate în procesul-verbal amintit sunt în totală contradicţie cu actele dosarului de apel, din care rezultă că Decizia civilă nr. 1426 din 30 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost comunicată pârâtei prin afişarea actului pe uşa principală a locuinţei destinatarului, ceea ce înlătură în totalitate susţinerile recurentei că, în realitate, plicul care conţinea Decizia menţionată ar fi fost predat unei persoane, care nu ar fi realizat consecinţele la care o expune pe recurentă prin predarea plicului cu întârziere la administraţia blocului.
Pe de altă parte, mai este de reţinut, că potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., „procesul-verbal face dovada, până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, procedură asupra căreia nu s-a putut face dovada că ar fi fost iniţiată de pârâtă, aşa încât, se constată că Decizia atacată a fost comunicată cu respectarea cerinţelor legale, adică, prin afişarea actului pe uşa principală a destinatarului, ceea ce lasă fără nici o semnificaţie susţinerile contrare ale recurentei, în sensul invocat în cererea de repunere în termenul de recurs, care urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe cale de consecinţă, recursul pârâtei urmează a fi respins ca tardiv introdus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de pârâta SC I.I. SRL Bucureşti.
Respinge recursul declarat de aceeaşi pârâtă, împotriva deciziei nr. 1426 din 30 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca tardiv introdus.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3411/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3413/2003. Comercial → |
|---|
