CSJ. Decizia nr. 3415/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3415/2003
Dosar nr. 927/2003
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
Asupra contestaţiei de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1020/COM din 24 aprilie 2001, Tribunalul Constanţa a respins capătul de cerere formulat de reclamanţii P.G. şi B.V., în contradictoriu cu SC H. SRL Constanţa, referitor la constatarea nulităţii relative a contractului de prestare de servicii nr. 10/1004, ca fiind prescris şi ca nefondate capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de primire-predare a lucrărilor executate, constatarea nulităţii absolute a proceselor-verbale de lucrări ascunse din 2 noiembrie 1994 şi 21 iulie 1994, precum şi constatarea datei întreruperii lucrărilor la finele lunii noiembrie 1994 şi a luat act că reclamanţii renunţă la capătul de cerere prin care solicită despăgubiri pentru prejudiciul adus de pârâtă, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 7 din contract, privind notificarea întreruperii lucrărilor prevăzute în contract şi efectuarea lucrărilor de conservare, în cuantum de 20% din valoarea contractului încheiat.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 41 din 27 mai 2002, a respins apelul formulat de reclamantul P.G., în nume propriu şi ca mandatar al numitului B.V., împotriva hotărârii primei instanţe.
Recursul declarat de către reclamanţii P.G. şi B.V., împotriva acestei din urmă hotărâri, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 6679, pronunţată, la data de 11 noiembrie 2002, în dosarul nr. 2059/2002 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Împotriva deciziei pronunţate în recurs, reclamantul P.G., în nume propriu şi ca mandatar al reclamantului B.V., a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea acesteia ca fiind rezultatul unei grave erori materiale şi pentru omiterea de către instanţa de recurs, din greşeală, de a cerceta următoarele motive de casare:
- constatarea nulităţii absolute a devizului ofertă intitulat „Rest de lucrări" şi, implicit, a actului subsecvent „Contractul nr. 10/1994";
- constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de predare-primire a lucrărilor executate în raport cu art. 6, 7 şi 8 din Regulamentul de predare a lucrărilor şi instalaţiilor aferente;
- constatarea nulităţii proceselor-verbale de lucrări ascunse raportată la actul normativ C.140/1970.
S-a susţinut că instanţa de recurs a omis, din greşeală, să cerceteze aceste motive de casare.
Intimata a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.
Decizia a cărei desfiinţare se cere a fost pronunţată la data de 11 noiembrie 2002.
Contestaţia în anulare a fost formulată la 14 mai 2003.
Potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Contestatorul a luat cunoştinţă de Decizia atacată la data la care a solicitat copie de pe aceasta.
În raport cu datele menţionate, privitoare la cea când hotărârea a rămas irevocabilă, a luării la cunoştinţă şi cea a formulării contestaţiei, se constată că termenele prevăzute de art. 319 C. proc. civ. au fost respectate, aşa încât, neîntemeiată fiind, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare se va respinge.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contestaţia în anulare vizează nelegalitatea hotărârii judecătoreşti irevocabile ce se atacă. Cale extraordinară de atac fiind, această nelegalitate poate fi invocată exclusiv pentru motivele de retractare prevăzute limitativ de art. 317 sau 318 C. proc. civ.
În cauză, contestaţia în anulare formulată de către reclamanţi se întemeiază pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatorii invocând atât motivul privitor la eroarea materială, cât şi pe cel privind omisiunea cercetării de către instanţa de recurs a unor motive de casare.
În sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., sunt considerate greşeli materiale acele erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite.
Contestatorul a invocat acest motiv fără a preciza în ce constă eroarea afirmată. Cum, examinând hotărârea atacată prin prisma acestei critici, nu se constată existenţa nici unei erori în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., contestaţia este nefondată sub acest aspect.
În raport cu dispoziţiile cuprinse în Titlul V, cap. I, secţiunea I din Cartea II C. proc. civ., recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti determinate prin art. 299 din cod poate fi exercitat pentru cel puţin unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 303 alin. (2) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor.
Aşadar, cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În consecinţă, nu constituie motiv de casare sau modificare, după caz, afirmaţiile generale privind nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacare sau nemulţumirea părţii cu privire la soluţia dată.
Pe de altă parte, în susţinerea contestaţiei în anulare speciale, contestatorul trebuie să arate care este motivul de casare formulat în calea de atac exercitată şi omis a fi cercetat de instanţa de recurs.
Este de reţinut în acest sens, că acest caz de retractare priveşte necercetarea unui motiv de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ. şi invocat de parte în termen şi nu poate privi argumente de fapt şi drept, apărări formulate în sprijinirea unui motiv de casare sau modificare.
Or, în cauză, contestatorul reiterează în fapt cererea de chemare în judecată şi nu invocă nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., invocat în recurs şi necercetat de către instanţa de control judiciar.
Ca atare, contestaţia în anulare este nefondată şi sub acest aspect.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge atât excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, cât şi contestaţia în anulare, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare invocată de intimata SC H. SRL Constanţa şi respinge şi contestaţia în anulare formulată de P.G., în nume propriu şi ca mandatar al lui B.V., împotriva deciziei nr. 6679 din 11 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3414/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 342/2003. Comercial → |
|---|
